Why Did the US – Bastion of Humanism, Democracy, Morality, Justice, Etc. – Want To Destroy Romania’s Cities and Kill Millions of People?

<--

E vorba de o ştire mai veche peste care am trecut de mai multe ori: mă irita, mă dezgusta sau mă înfiora. Poate toate deodată. Pe care, posibil, voi să o fi citit deja.

Nu o readuc aici pentru detalii, pe care le prezint doar parţial, trimiţându-vă către site-ul celui care a postat primul această ştire despre lista cu 1200 de localităţi şi 1100 de aeroporturi din Europa de Est, URSS şi China care trebuia să fie distruse nuclear.Documentul, intitulat, Strategic Air Command Atomic Weapons Requirements Study for 1959, conceput de Pentagon în anul 1956, pentru un eventual conflict care ar fi izbucnit în următorii 3 ani, desemnează CA PRIORITATE MILITARĂ CENTRELE CU POPULAŢIE CIVILĂ! În România localităţile, care urma să fie făcute una cu pământul, erau marile oraşe: București , Constanța, Brașov, Cluj, Galați, Arad, Hunedoara și Timișoara, dar şi localităţi medii şi mici ca Adjud, Alba Iulia (cu Teiuș), Bacău, Baia Mare (cu Firiza), Bârlad, Bascov, Buzău, Călărași, Craiova, Cugir (cu Orăștie), Dăești, Dărmănești (cu sondele din apropiere – obiectiv 143!), Dej, Focșani, Giurgiu, Lugoj, Mangalia, Medgidia (cu Cernavoda și Fetești), Orșova, Petroșani (cu toată Valea Jiului), Sibiu, Sighet, Sinaia, Sulina, Țântăreni și Vlăhuța, etc, deci toate centrele industriale, nodurile feroviare, porturile fluviale și maritime ale României.

Pentru mai multe detalii, linkuri către documentele oficiale desecretizate şi către listele localităţilor şi obiectivelor accesaţi site-ul lui Bogdan Herzog: http://bogdanherzog.ro/timisoara-si-bucurestiul-si-lugojul-in-topul-localitatilor-care-trebuiau-bombardate-nuclear/

O fac însă pentru întrebările din titlu şi pentru altele.

O fac încercând să înţeleg, şi nereuşind, cum poate cineva să planifice cu sânge rece astfel de acţiuni împotriva populaţiei civile? Cum poate „cea mai luminată putere” a secolului trecut să aibă o abordare care depăşeşte cu mult şi excesele ceele mai ticăloase ale naziştilor ? Cum poţi să înşirui pe nişte liste locuri care, atacate, însemnau vreo 500 milioane de morţi?

Cum să desemnezi ca inamic al tău populaţii ţinute de fapt în chingile de fier ale unor dictaturi la rândul lor ticăloase, populaţii care sperau încă în acea vreme că vor fi eliberate de americani – mi-o amintesc pe bunica mea cum încă şi mai târziu aştepta sosirea acestora.

Ce fel de oameni pot fi aceia? Mai sunt ei oameni? Au fost vreodată oameni? Sau ce? Ce au fost? Ce sunt?

Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a caracteriza aceste personaje întunecate ale istoriei omenirii, nu există astfel de cuvinte pentru că poate nici nu au existat astfel de fiinţe ale întunercului ce nu mai pot denumite oameni.

Vor fi unii care vor spune: Da, dar şi ruşii aveau probabil ceva semănător. Şi ei ar fi atacat. Poate că aveau.

De la comunişti te aşteptai oricum la ce e mai rău, ei erau oricum personaje înfiorătoare, erau răii.

Dar nu te puteai aştepta de la cei care erau „bunii”, „îngerii” lumii libere, care vorbeau despre drepturile omului, despre umanism, democraţie, dreptate, despre o lume frumoasă a celor frumoşi sufleteşte, a drepţilor, o lume a belşugului.

Şi totuşi, nu ar trebui să fiu surprins: SUA se manifestaseră deja ca un înger întunecat al războiului şi distrugerii, ca un duşman al omului la Hiroshima şi Nagasaki.

Scriu aceste rânduri pentru că eu cred că între America lui 1945, 1956 şi 2018 nu este, de fapt, nicio diferenţă notabilă. Ea şi-a continuat an de an operaţiunile militare cu milioane de victime, zeci de milioane de răniţi şi dezrădăcinaţi, îşi continuă chiar şi acum acest joc macabru al iadului pe pământ în multe locuri de pe planetă.

Cred că ar fi gata oricând să facă acelaşi lucru ca în 1956.

Şi mai cred că, în mod calculat, ne-a oferit pe noi şi tot restul Europei ca ţintă pentru rachetele şi aviaţia rusă în cazul în care SUA/NATO vot continua acest dans macabru al provocării şi războiului dus de jur împrejurul Rusiei şi vor porni acel război pe care mulţi analişti, chiar americani, îl văd tot mai apropiat.

About this publication