$1,000 Billion Pumped Into the U.S. Economy

<--

Numai o injecţie de bani publici de 1.000 miliarde dolari (cea mai mare din anii 1950 încoace) mai poate scoate economia SUA din recesiune, au stabilit consilierii economici ai preşedintelui ales, Barack Obama, iar acesta şi-a însuşit planul lor, prezentându-l publicului drept „singură soluţie”.

Din nefericire pentru americani, care l-au propulsat pe Obama către Casa Albă plini de speranţe, viitorul lor preşedinte i-a avertizat că „înainte ca lucrurile să se îmbunătăţească, situaţia se va înrăutăţi”. Preşedintele nu mai speră neapărat la crearea de noi locuri de muncă (2,5 milioane – cum anunţase recent), ci la înlocuirea celor care vor fi desfiinţate. Dar nu în câţiva ani, ci printr-o „creştere durabilă”.

Zeci de mii de slujbe vor fi create pentru reparaţiile necesare la reţeaua naţională de autostrăzi, la poduri şi viaducte sau şcoli care riscă să se prăbuşească pe elevi. În plus, un ambiţios program de modernizare ar trebui să schimbe faţa Americii: va exista un computer în fiecare sală de clasă, clădirile guvernamentale îşi vor schimba sistemele de încălzire şi iluminat, în favoarea unor tehnologii mai eficiente, internetul de mare viteză ar trebui să devină accesibil până şi în cele mai depărtate orăşele americane, iar spitalele vor fi legate printr-un gigantic sistem informatizat de gestionare a dosarelor pacienţilor.

Înainte de anunţarea planului, Obama s-a consultat cu guvernatorii celor 50 de state, care dispun de 136 miliarde pentru investiţii în infrastructură, dar niciun proiect nu poate fi demarat fără sprijin federal. Cel puţin în privinţa reţelei de autostrăzi panamericane (interstate highways), edificată în anii 1950, în timpul preşedintelui Dwight Eisenhower, costul şoselelor a fost plătit în proporţie de până la 90% de la bugetul federal.

Congresul dominat de Partidul Democrat este pe cale să aprobe un ajutor pentru „cei trei mari” ai industriei auto (Ford, General Motors şi Chrysler), dar suma vizată (15 miliarde) va fi acordată doar sub forma unui „împrumut pe termen scurt” şi ea reprezintă mai puţin de jumătate din cele 34 miliarde solicitate. Alţi bani vor fi condiţionaţi strict de investiţiile în producţia de automobile cu un consum mai mic.

Însă companiile vor fi trecute, de facto, sub „tutela statului”, căci congresmanii discută înfiinţarea unui organism de supraveghere a industriei auto, care va aproba orice tranzacţie mai mare de 25 milioane dolari. Cele trei corporaţii ar putea fi obligate să-şi concedieze directorii care, în opinia lui Obama, „au făcut repetate greşeli strategice”. Spre fericirea mucitorilor din Detroit, care au organizat rugăciuni pentru salvarea slujbelor lor, Obama a declarat că „industria auto este coloana vertebrală a industriei americane” şi că nu doreşte prăbuşirea acesteia.

Cu încă 1.000 miliarde, datoria publică a SUA (deja situată la 10.000 miliarde dolari înainte de declanşarea crizei financiare) va spori şi mai mult. Deşi a criticat Administraţia Bush pentru cheltuielile excesive, Obama se vede nevoit să treacă el însuşi la cheltuieli masive, cu care nu era de acord în urmă cu câteva săptămâni. „Înţelegem că trebuie să oferim o transfuzie de sânge unui pacient, pentru a ne asigura că pacientul este stabilizat”, a declarat Obama pentru NBC News. „Nu putem să ne preocupăm de mărirea deficitului pe termen scurt, trebuie să fim siguri că planul de stimulare va pune economia în mişcare”, a explicat el.

6,7% – din total populaţiei active a SUA (peste 130 milioane oameni) se află în şomaj, după ce, numai în luna noiembrie 2008, s-au desfiinţat 533.000 de locuri de muncă.