Thanks a lot, President Bush!

<--

Entuziasmul debordant al simpatizan?ilor lui Barack Obama, noul presedinte ales al Statelor Unite ale Americii, a f?cut posibil? iesirea din scen? a republicanilor. Aflat la al doilea mandat, George W. Bush ar fi plecat oricum la ranch-ul s?u din Texas, pentru a reflecta asupra celor opt ani în care a fost cel mai puternic om al lumii.

Nu pot s? neg certe calit??i ale lui Obama. Este educat, are ceva experien?? administrativ? si politic?, are charism? (foarte important!) si un discurs liber eficient. Traseul s?u electoral a fost demn de un actor nominalizat la Oscar, care a câstigat cu ajutorul televiziunilor cel mai râvnit premiu. Incredibila dezvoltare a mass-mediei si cele peste 700 de milioane de dolari cheltuite au f?cut posibil? victoria. Începe o nou? er? din punct de vedere social în SUA, cu un presedinte de culoare ce r?spunde perfect profilului din ce în ce mai numeros al comunit??ilor afro-americane si hispanice. Minorit??ile anilor ’50-’60 au devenit majoritare. Si vor genera pentru urm?torii 50 de ani direc?iile principale, sociale si politice în SUA. Va fi extrem de interesant de urm?rit aceast? schimbare fundamental? din Tara F?g?duin?ei. Obama ajuns la Casa Alb? e doar semnalul de început.

Pe de alt? parte, printre calit??ile noului presedinte nu se num?r? si cea privind experien?a rela?iilor interna?ionale si de securitate. Stim cu to?ii ce influen?? covârsitoare au SUA când vine vorba despre principalele subiecte de pe agenda interna?ional?. Doar vicepresedintele Joe Biden pare s? fie argumentul pentru ca Obama s? nu fie autorul unor surprize nepl?cute în 2009 si mai departe.

Acum, când toat? lumea îl înjur? pe George W. Bush si se bucur? c? a sc?pat de echipa lui neoconservatoare, eu am s? merg un pic contra curentului. Am s? spun c? pentru România, presedintele 43 (cum mai este el cunoscut în jargon jurnalistic) a fost de-a dreptul providen?ial. Lipsa unui angajament ferm din partea democra?ilor pentru includerea României în NATO în 1997 m-a dezam?git profund. Au avut nevoie de sprijinul total al ??rii noastre la ofensiva militar? din 1999 asupra Iugoslaviei pentru a realiza c? au gresit. Era prea târziu, entuziasmul nostru pro-NATO se transformase deja în dezam?gire. Multe alte ezit?ri ale democra?ilor în ceea ce ne priveste m-au determinat s?-i privesc cu triste?e.

Reac?ia României la evenimentele din 11 septembrie 2001, angajamentul ferm în domeniul securit??ii si ap?r?rii pentru combaterea terorismului i-au convins pe republicani c? accelerarea extinderii NATO era absolut necesar?. Democra?ia, stabilitatea, securitatea garantat? erau vitale în spa?iul M?rii Negre, ca preambul geografic spre Orientul Mijlociu si Caucaz. George W. Bush a trecut peste toate reticen?ele generate de imperfec?iuni românesti si a decis ca România s? fie invitat? s? adere la NATO la summit-ul de la Praga, în 2002. Paul Wolfowitz, Condoleezza Rice, Donald Rumsfeld, Colin Powell si multe alte nume reprezentative pentru republicani au fost adev?ra?i suporteri ai României, când noi aveam nevoie de acest lucru mai mult decât orice.

Bush si neoconservatorii atât de blama?i au reprezentat pentru interesele strategice ale ??rii noastre niste oameni providen?iali. În mare m?sur?, datorit? lor suntem acum în NATO, ceea ce a impulsionat puternic si aderarea la UE. Avem securitatea na?ional? garantat? si o economie func?ional? de pia?? si pentru c?, atunci când ne-a ars buza mai tare, George W. Bush ne-a întins o mân?. Restul dezbaterilor privind calit??ile si defectele administra?iei republicane 2000-2008 sunt detalii pentru mine, ca român. La victoria lui Obama, am de spus doar atât: Thanks a lot, President Bush!