The American Dream Gets a Facelift

<--

„Oricine câ?tig? alegerile, poporul american le va pierde”, spunea, acum 40 de ani, un slogan al Partidului Socialist al Muncitorilor din SUA. În urm? cu ?apte s?pt?mâni, dup? primele zile de criz? financiar?, poate c? cei 40 de milioane de juc?tori la burs? din SUA care au înregistrat pierderi plus alte milioane care ?i-au v?zut „jumulite” economiile din fondurile de pensii ar fi fost gata s? împ?rt??easc? scepticismul cona?ionalilor lor marxi?ti – visul american intrase în com?.

De decenii, casele nu au mai fost a?a de ieftine în America, dar nici a?a de greu de pl?tit, mai ales pentru cele dou? milioane de debitori care, pân? la sfâr?itul lui 2009, sunt a?tepta?i a-?i preda imobilele b?ncilor, care ?i a?a nu vor avea cui s? le revând?.

În schimb toate celelalte – mâncarea, gazele, benzina, taxele ?colare ?i costurile serviciilor medicale – sunt în cre?tere. De unde „s? mai tai” cheltuielile? – pentru cei care oricum nu mai pun niciun dolar deoparte sau au datorii medii de pân? la 8.000 dolari pentru cardurile de credit… Ori de unde „s? tragi” mai mult? – pentru cei care deja muncesc 12 ore pe zi ?i dorm câte patru ore pe noapte?

Poate pentru prima dat? în istoria „??rii oportunit??ilor”, visul american a fost smuls din mâinile americanilor, l?sa?i s? simt? disperarea c? nu mai au ce s? fac? ei în?i?i pentru a le fi mai bine. ?i poate nici pe cine s? dea vina, pentru c? cei care au înfundat sistemul financiar, bancherii de pe Wall Street, au ie?it din scen? cu bonusuri de sute de milioane dolari ?i, cel pu?in deocamdat?, f?r? ca FBI-ul s?-l fi încol?it m?car pe vreunul, fie ?i pentru a le da o satisfac?ie simbolic? americanilor.

Noul pre?edinte ales al SUA avea s? simt? nelini?tea milioanelor de concet??eni („Nu se mai pune problema s? v? întreba?i dac? v? e mai r?u decât în urm? cu patru ani, ci dac? v? e mai r?u decât în urm? cu patru s?pt?mâni”, spunea la o reuniune electoral?), promi?ând „redistribuirea” averii Americii. Cu toat? eticheta derogatorie de „socialist”, care i-a fost aplicat? de rivalul republican, Obama a câ?tigat alegerile.

Îns? probabil c? a f?cut-o nu pentru c? americanii ar fi devenit ei în?i?i „sociali?ti”, ci pentru c? mai cred c? se pot îmbog??i singuri, dac? sunt l?sa?i. În afara unui sistem de asigur?ri de s?n?tate finan?ate de stat (dup? model canadian ?i al statelor UE), o ideee ce devine tot mai popular? în SUA, prea pu?ine lucruri vor americanii din partea statului. Dar ceea ce negre?it vor este s? mai capete convingerea promis? de Obama, „da, putem”.

În mod greu de în?eles pentru europeni sau chiar pentru aleg?torii republicani care au primit alegerea lui Obama ?u?otind între ei „ave?i grij? la portofele” (de teama cre?terilor de taxe, indus? de McCain), inclusiv majoritatea americanilor care se a?teapt? ca Obama s? creasc? taxele l-au votat tot pe el. Poate c? americanii nu se tem într-atât de taxe mai mari, ci de taxe de pe urma c?rora nu se aleg cu nimic.

Or, în acest sens, America are o nevoie de mult mai multe sute de miliarde pentru între?inerea infrastructurii decât cele 50 pe care Obama le-a rezervat în programul s?u economic unei „b?nci de investi?ii în infrastructur?”. Dup? cele 700 de miliarde puse deoparte pentru salvarea sistemului financiar, ?i economia real? a SUA are nevoie urgent? de un „plan de salvare”.

Administra?ia Bush a cheltuit sute de miliarde pe r?zboaiele din Afganistan ?i Irak, îns?, de?i a „pus mâna” pe petrolul irakian, pre?ul benzinei a continuat s? creasc? în America. Banii cheltui?i cu „exportarea democra?iei în lume” (fie prin bombe, fie prin propagand?) ar fi însemnat doar o p?rticic? din întregul cost, îns? cu siguran?? una necesar? pentru repararea celor 182.726 de poduri nesigure din America (31,4% din total).

Restric?iile de vitez? ?i de greutate impuse camioanelor americane sunt o pierdere suplimentar? pus? pe umerii antreprenorilor americani, la care se adaug? pre?ul la combustibil, costul ridicat al creditelor, concuren?a chinez? etc.

Toate se adaug? pentru a face tot mai greu de acoperit notele de plat?, iar orice reducere a acestora ar putea oferi impresia c? „da, putem”, adic? visul american se afl? m?car pe masa de opera?ie a unui chirurg bun – Barack Obama. Iar înainte de a reda prestigiul Americii, de a face ceva pentru a salva economia global?, noul pre?edinte trebuie s? înceap? cu stimularea consumului intern, c?ci, în ultim? instan??, din consumul americanului („ignorantul” ?i „arogantul” acela adesea luat peste picior de celelalte na?iuni ale lumii) tr?iesc ?i întreprinderile din UE (cel mai mare partener comercial al SUA) ?i zeci de milioane de foarte prost pl?ti?i (totu?i pl?ti?i!) muncitori chinezi.