A Year with Obama

<--

Nimic din ceea ce a intreprins Barack Obama in acest prim an de cand a devenit presedinte al Statelor Unite nu-i indreptateste pe numerosii sai partizani interni si externi sa-i retraga increderea. Dar nimic nu s-a ridicat totusi la inaltimea asteptarilor pe care aceiasi le nutreau cand au vazut sosind la Casa Alba un atat de atipic presedinte. Se aluneca pe aceeasi speranta glisanta, bine cel putin ca nu exista derapaje – spun cumpatatii. Mai ironicii nu ezita sa remarce felul cum a basculat celebra promisiune de a le aduce americanilor “schimbari in care ei pot sa creada” spre ceva mult mai tern: adica, doar cateva schimbari posibile. Acum, Obama recunoaste ca marile reforme sunt mult mai greu de realizat. Orice spirit mediocru trage o rautacioasa satisfactie vazand cat de dura e realitatea chiar si pentru dentitia sanatoasa a acestui om integru.

Ei n-ar trebui sa jubileze inconstient. Caci de felul in care va sti Obama sa iasa din cateva teribile contexte interne si internationale depind nu doar viitorul imediat al tarii sale, dar si soliditatea democratiilor in general. Nu a trecut de varful crizei economice, desi corecteaza realitatea cu rezultatele indirecte ale risipei “statale”. Adversarii sai ii reproseaza aceste repetate interventii salvatoare cu banii publici. O fac insa in numele unei ideologii economice care a transformat bancile in cazinouri. Ar trebui sa-i ingrijoreze, poate, usurinta cu care rotativa americana continua sa tipareasca dolarii, privind ingrijorata doar spre stocul de cerneala si de hartie, nu la nota de plata pentru generatiile viitoare. Cea mai mare dificultate i se arata lui Obama ca Statuia Comandorului. Pacatul primordial al sistemului este tocmai prosperitatea care s-a cladit, de aproape un secol, pe straturi de credit suprapuse.

S-au vanturat toate peisajele paradisiace posibile, a fost in permanenta amanat sau exclus inconvenientul insuccesului sau soldul mai modest al zilei de maine. Peisajul economiei reale a ramas undeva departe, dispretuit. Iar ora bilantului a fost lasata doar pe seama crizelor, fatalmente repetitive. Nu e de mirare ca in toate societatile prospere munca productiva a devenit o cenusareasa, iar speculatia cu valori virtuale e printesa balului permanent. Spectacolul cu paiete si focuri de artificii continua. Ii va fi greu lui Obama sa sparga petrecerea. Obama ar trebui sa ne explice tuturor cum se face ca cea mai mare putere economica mondiala asteapta doar sa o ia de la capat, cu acelasi sistem financiar si cu acelasi dezmat de consum. Ea, care realizeaza si cele mai convingatoare filme de fictiune unde vedem, in trei dimensiuni deja, apocalipsul nostru posibil, fie nuclear fie climatic, instalat pe Terra.

Oare o viata reusita, proprie sau colectiva, este numai o fictiune amuzanta? Obama si-a asumat cu mult curaj riscul de a fi ridiculizat pentru dimensiunea morala din discursurile sale si pentru faptul ca afiseaza niste valori necontaminate de patetismul rutinier al politicii. Ii va trebui si mai mult curaj sa se bata pentru ele, centimetru cu centimetru, in momentul in care realistii ipocriti ai jocurilor politice si manevratii unor colosale interese de grup il trag puternic in jos, spre administrarea lipsita de orizont. Daca ii va fi imposibil sa impuna pana si o simpla legislatie care ar separa sectoarele depunerilor bancare de cele ale investitiilor, atunci va trebui sa recunoastem ca un presedinte american in biroul sau oval a devenit doar un simplu figurant al puterii, in comparatie cu un presedinte de trust international.

Tot asa, daca pacea in Orientul Mijlociu, in Afganistan sau in Pakistan depinde doar de vointa unor iluminati cu gandire tribala sau de fundamentalistii sionisti care traiesc in ceturile legendelor biblice si nu se gaseste nici o cale de dialog rational cu ei, inseamna ca toate structurile institutionale internationale ar trebui reformate din temelii, caci au devenit obsolete. Vrand-nevrand, Statele Unite ale Americii trebuie sa-si asume rolul de lider al unei conduite colective in mentalitatea globala – daca asa ceva exista. Caci in zilele noastre ecluzele mondializarii fac navigabile nu numai caile pe care se transporta marfuri si valori bancare, ci si ideile, valorile societale. Aici e asteptat, mai cu seama, Obama sa ridice nivelul circulatiei de idei si sa ne duca efectiv spre orizontul unor noi mentalitati. A rostit cateva dintre cele mai mobilizatoare discursuri. Va trebui sa-i convinga pe cei care l-au aplaudat sa-l si urmeze. Dar numai incepand prin a face anumiti pasi decisivi, ca sa arate ca se poate.