The Obama Dream Turns into Nightmare

<--

Visul Obama devine coşmar

Încă năuciţi de visul frumos “da putem”, promis de Barack Obama, americanii se trezesc, puţin câte puţin, la o realitate pe care credeau că George W. Bush a luat-o pentru totdeauna după el. Se trezesc într-o ţară în care nu se schimbă nimic în bine şi nici nu dă semne că s-ar mai putea schimba. Desigur, contribuie mult la dezmeticire şi palmele date peste ochi de continua creştere a şomajului şi a numărului de case care intră în proprietatea băncilor din pricina neplăţii ipotecilor. Însă, poate că puţini au fost atât de naivi, încât să creadă că “mai binele” va veni după numai un an.

Nu la trucuri scoase din pălărie se aşteptau americanii, ci la a li se da încrederea că Obama chiar va pune lucrurile pe făgaşul unei “schimbări”. În locul acestei convingeri, actualul preşedinte a ajuns să conducă o ţară în care reformele sunt “încremenite” în îndelungate dispute partizane şi cu o agendă oficială departe de nevoile imediate ale cetăţenilor. Se întâmplă la fel ca pe vremea predecesorului său. În ultimii ani, nimeni nu se aştepta la schimbări de la Bush ori ca el să mai înţeleagă ceva din nevoile americanilor, dincolo de obsesia pentru scutul global antirachetă, distrugerea teroriştilor al-Qaida şi răspândirea democraţiei, cu “revoluţii oranj” (în Estul Europei) sau cu bombe (în Irak şi Afganistan).

Acum, deşi democraţii fanatici refuză să accepte lucrul acesta, tot mai mulţi americani simt că nu au nimic de-a face cu problemele lor nici reforma asigurărilor de sănătate şi nici de bătăliile (deocamdată, doar la nivel declarativ) purtate de Obama cu “pisicile grase” de la vârful sistemului financiar sau cu lobbyştii, dintre care unii s-au cuibărit în administraţia sa. Cu atât mai puţin îi interesează pe americani înhămarea SUA la ideologia încălzirii globale. Aceasta “învinovăţeşte” ipotetic dioxidul de carbon, pentru ca, prin impunerea unor limite asupra emisiilor, să ia naştere o bursă mondială a speculaţiilor cu drepturi de emisie neconsumate de state sau firme.

Pe americani îi doare lipsa de direcţie în privinţa economiei, lucru confirmat la alegerile parţiale pentru un post de senator din Massachusetts. Un sondaj recent (Rassmusen Poll) arată că nu mai puţin de 72% din locuitorii statului, aşadar inclusiv alegători ai “senatorului playboy” Scott Brown, îl plac pe Obama. Doar că 54% consideră că ţara nu merge într-o direcţie bună şi încă 10% nu sunt siguri ce să răspundă. Potrivit altui sondaj (CNN), 48% dintre americani consideră un lucru “rău” că Partidul Democrat are majoritatea în Congres şi 45% vede în aceasta un lucru “bun”. Aceasta nu pentru că republicanii ar avea scoruri mai bune. Cele două partide sunt la egalitate în privinţa aprecierilor publicului, dar şi când 48% dintre respondenţi se declară nemulţumiţi de ambele formaţiuni.

Prin eventuala sancţionare a democraţilor, care riscă să piardă chiar postul de senator de Illinois (ocupat până în 2008 de Obama), republicanii nu au de ce să jubileze, dar preşedintele nu are decât să se îngrijoreze. El este cel tras de mânecă, direcţia impusă de el nu le place americanilor. Pentru tot mai mulţi cetăţeni, minimul de 29,1 săptămâni de aşteptare între două slujbe devine un coşmar. Ei se aşteaptă ca Obama – cel care a avut nevoie de bursă pentru studii şi a cărui familie primea alimente de la stat pe cartelă (food stamp) – să înţeleagă că ceea ce îi doare pe ei mai tare reprezintă adevăratele priorităţi imediate ale Americii.