America, Where to?

<--

America, încotro?

Republicanii americani, aşa cum preconizau deja sondajele, au câştigat alegerile de la mijlocul mandatului. Dar, victoria lor nu a fost atât de categorică pe cât se aşteptau unii. Au câştigat majoritatea în Camera Reprezentanţilor, şi încă cu un scor istoric, dar nu au preluat controlul Senatului. Cu toate că dispun acum de mijloace pentru a crea serioase probleme administraţiei Obama, inclusiv de a demara anchete parlamentare sau chiar de a începe procedura de punere sub acuzare, republicanii nu sunt uniţi în jurul unui program clar. Mitch McConnell, liderul minorităţii republicane din Senat, dădea expresie acestei stări de spirit când spunea că prioritatea sa va fi să-l împiedice pe Barack Obama să mai câştige un al doilea mandat. Pentru republicani nu există priorităţi legislative, nici nu vor să pornească vreo reformă, ci doar să se opună lui Obama.

Deşi trebuie făcute cu rezervă, comparaţii cu “programul” anti-Băsescu al opoziţiei române, ba chiar şi cu discuţia privind suspendarea preşedintelui din România, pot fi făcute. Ele dovedesc incapacitatea generică a politicienilor de a-şi asuma un program în timp de criză.

Oricum, republicanii îşi câştigaseră deja reputaţia de Partidul Nu încă din 2009, şi par să meargă pe aceeaşi cale şi în următorii doi ani. Toate acestea cresc riscul ca America să alunece spre o perioadă de instabilitate politică, mai ales dacă aşa zisul program al mişcării Tea Party s-ar impune pe agenda republicanilor. Tentaţia extremiştilor din Tea Party de a bascula America liberală (în termeni europeni am zice America de stânga, dar clivajele europene nu se prea potrivesc Americii) exprimă o frustrare şi o viziune politică demnă de secolul al XVII-lea. Cele două Americi, cea albă, rurală, bigotă, fundamentalistă, rasistă şi conservatoare, şi cea multiculturală, urbană, laică, deschisă şi liberală, sunt gata să se confrunte. Dar ceea ce se va întâmpla în America va influenţa mersul întregii lumi. Iar viitorul imediat nu pare deloc simplu!

Deşi mulţi sunt tentaţi să considere votul din 2 noiembrie ca pe un vot de blam împotriva lui Obama, puternica tentă rasistă a aşa zisei revoluţii conservatoare nu poate fi trecută cu vederea. A fost revanşa unei Americi care s-a simţit umilită după victoria lui Obama din 2008. Iar “revoluţiile conservatoare” erau revendicate în timpul şi după Marea Depresiune din anii “30 de mişcările fasciste. Dar cine îşi mai pierde vremea cu amănunte? Oricum, conservatorii au folosit contextul social pentru a stimula votul în favoarea lor. Iar America are 15 milioane de şomeri, un număr aproape dublu de persoane care lucrează parţial, mulţi americani şi-au pierdut casele, iar mulţi dintre cei care au investit în fondurile de pensii nu mai au mijloa-ce de subzistenţă. Deşi acestea sunt efectele politicilor consecutive ale administraţiilor precedente, şi în special ale administraţiei Bush, Obama a fost cel care preluat şocul. Oricum, într-un timp atât de scurt, niciun preşedinte american nu ar fi putut face altceva. Căci, în America, capacitatea preşedintelui de a influenţa economia rămâne foarte redusă. Cu toate acestea, Obama reuşise câteva deschideri.

Faptul că oponenţii lui Obama au reuşit cu destul de multă uşurinţă să denigreze o reformă istorică a sistemului de sănătate şi un plan de salvare care a împiedicat economia să se cufunde într-o recesiune şi mai severă arată starea de spirit dominantă în partea conservatoare a Americii. America liberală şi socială nu s-a mobilizat la aceste alegeri. O va face peste doi ani?