“Yes, We Can” Cut Spending, Obama Promises

<--

„Da, putem” să reducem cheltuielile, promite Obama

În vara lui 2008, când le promitea conaţionalilor că pot spera la o viaţă mai bună şi la o resuscitare a “visului american”, probabil că Barack Obama ştia foarte bine că va veni şi un moment al adevărului precum anunţarea proiectului de buget pentru anul fiscal 2011/2012. Un moment în care va trebui să dea semnalul că “da, putem” (Yes, we can) să reducem cheltuielile publice.

Criza imobiliară se resimţea încă de pe atunci în SUA şi criza de pe Wall Street (septembrie 2008) nu lovise încă, dar Obama era acuzat de rivalii republicani că se îndreaptă spre Casa Albă cu un program “socialist”. Că va cheltui alte şi alte sute de miliarde USD, că va “umfla” structurile statului şi că, astfel, va împinge şi mai mult America către faliment.

În mare măsură, temerile la adresa lui s-au adeverit. Principala soluţie anticriză a administraţiei sale, dar pusă în practică de o entitate complet independentă faţă de Executiv, banca centrală Federal Reserve (Fed), a constat în tipărirea de dolari. “Uşurarea cantitativă” ar fi trebuit să fie o “injecţie cu bani” care să repună pe picioare economia SUA (ultima doză, de 600 miliarde USD fiind aplicată către sfârşitul lui 2010), dar speranţa nu s-a adeverit.

Sistemul financiar a supravieţuit, în ciuda creşterii falimentelor bancare, de la 26 (2008), la 140 (2009), apoi la 157 (2010). Totuşi, principalul pacient, economia reală, continuă să se afle în grea suferinţă. La căpătâiul lui, Executivul nu mai poate sta îmbrăcat într-o impecabilă salopetă de chirurg.

Propunerea de buget pentru 2011/2012 vine să arate că, fie şi formal, Guvernul se alătură suferinţei naţiunii, având sume de cheltuit mai mici cu 1.100 miliarde USD până în 2021. Numai că banii “lipsă” se vor simţi mai mult în viaţa celor pentru care anumite programe vor fi reduse decât pentru guvernanţi.

Mai puţini bani pentru credite studenţeşti, pentru ajutoarele de încălzire, pentru protecţia Marilor Lacuri sau a pădurilor. Sume mai mici vor fi şi pentru salariile îngheţate pe cinci ani ale angajaţilor publici. O “îngheţare” care nu-i va afecta pe lobbyştii pe care Obama i-a răsplătit cu posturi în administraţia sa. Şi să fi lucrat pe gratis, că un stagiu în Guvern tot le va fi profitabil.

De la proiectul legislativ la lege, Obama va trebui să treacă printr-o altă lungă bătălie, cu o majoritate ostilă (republicană) în Camera Reprezentanţilor – care vor tăieri şi mai drastice, dar şi cu propriul Partid Democrat – care va ţine cu dinţii să amâne reducerea unor sume sau ca reducerile să nu fie prea mari.