It’s the Economy, Stupid!

<--

Politicienii americani – indiferent dacă se află de partea democrată ori republicană a baricadei – au reuşit să nu-şi dea cu stângul în dreptul când a venit vorba de poziţionarea SUA faţă de revoltele din lumea arabă.

Democratul de la conducere, Barack Obama, a explicat că SUA nu exclud instituirea unei zone de interdicţie aeriană asupra Libiei. Fostul său rival în lupta pentru prezidenţiale, republicanul John McCain, s-a întors cu aceeaşi idee după 12 zile petrecute în lumea arabă. Zonă de interdicţie aeriană înseamnă, concret, intervenţie militară: un avion ridicat de oamenii lui Gaddafi de la sol pentru a trage în manifestanţi poate fi doborât de occidentali. Cum reuşesc un republican şi un democrat să se pună de acord pe o chestiune atât de sensibilă într-o perioadă în care reducerile de buget au crescut nervii la Washington? Vorba lui Bill Clinton: “E vorba de economie, prostule!” (“It’s the economy, stupid!” – remarcă folosită de Bill Clinton în campania electorală împotriva lui George H. W. Bush, care a pierdut pe terenul economiei interne).

Semnalul a fost dat în urmă cu câteva zile de şeful Rezervei Federale, Ben Bernanke. Menţinerea pe termen lung a unui preţ ridicat la petrol pune în pericol refacerea economiei americane şi stabilitatea preţurilor, spunea e. În traducere, preţul petrolului trebuie scăzut cu orice preţ şi asta cât mai repede. În mai puţin de o lună, preţul unui galon de benzină a crescut pentru americani cu 10%. Şi s-ar să existe o creştere de încă 12% în această lună.

Politicienii americani şi-au aliniat imediat poziţiile în urma avertismentului. Cu invocări, pe alocuri, ale drepturilor omului. Politica externă americană, spre deosebire de alte cazuri pe care nu le vom aduce în discuţie aici, nu se loveşte de interese politicianiste de moment. Există o continuitate a obiectivelor strategice ce este urmărită cu cerbicie ani la rând, uneori decenii la rând. O continuitate care nu se împiedică de faptul că omul de la Departamentul de Stat este republican sau democrat.

Un alt exemplu: revoluţionarii de profesie sârbi de la “Otpor”, cei care le-au dat lecţii de revoluţie egiptenilor, au fost instruiţi şi cu ajutorul fundaţiei lui Soros (cu simpatii democrate), dar şi cu cel al Institutului Internaţional Republican. Care institut îşi are sediul chiar în biroul mai sus-numitului John McCain…

Avertismentul a venit şi pe parte europeană. De la şeful Băncii Central Europene, de la comisari europeni, care au sugerat că evenimentele din lumea arabă riscă să arunce la coşul de gunoi creşterea economică şi aşa fragilă a Europei. Europa a reacţionat cum face de obicei: “facem fiecare cum îl taie capul”. În timp ce Downing Street-ul cerea instaurarea interdicţiei aeriene, Italia îşi exprima “reţinerile” faţă de o eventuală intervenţie militară în Libia.

Interesele pe care le are Berlusconi cu amicul de “bunga-bunga”, Muammar Gaddafi, sunt, fireşte, mult mai importante decât orice riscuri pentru Europa în ansamblul ei.