Viitorul sună rău pentru NATO şi pentru securitatea Europei
Statele Unite nu vor mai duce pe umeri povara financiară a NATO şi în locul europenilor. Mai ales că mare parte din statele Bătrânului Continent se jenează să vină pe linia frontului. Este unul dintre cele mai dure avertismente venite din partea oficialilor americani şi a fost formulat fără echivoc, vineri, la Bruxelles, chiar de secretarul american al Apărării, Robert Gates.
Existenţa însăşi a Alianţei este pusă în pericol de zgârcenia europenilor, iar Washingtonul nu mai este dispus să aloce cea mai mare felie din finanţele NATO. Europa va trebui să dea bani sau să lase NATO să moară. Avertismentul lui Gates a venit într-un moment bine ales, în care pentru noul buget SUA se dă o luptă crâncenă în Congres, iar UE se pregăteşte să înceapă negocierile pentru bugetul dintre 2013 – 2020.
Timp de şase decenii, multe din statele europene au contat pe America pentru propria apărare. Însă ataşamentul emoţional şi istoric al SUA faţă de NATO “îmbătrâneşte”, cum a remarcat acelaşi Gates. Pentru tot mai mulţi americani, NATO a rămas doar un simbol al unei ere apuse – când ameninţarea sovietică era încă palpabilă. De la dezmembrarea URSS şi sfârşitul Războiului Rece totuşi, alianţa s-a extins cu 12 noi membri – printre care şi România – fără ca europenii să mărească semnificativ bugetul NATO. Iar americanii s-au săturat de un club împărţit în mod inegal: SUA pe de-o parte şi restul statelor, pe un plan aproape irelevant, pe de altă parte. “Unele naţiuni doresc ca doar contribuabilii americani să ducă povara financiară în creştere a securităţii, lăsată de reducerile din bugetele europene de apărare”, a mai ameninţat Gates. Ce poate fi mai clar decât atât?
Germania a reacţionat imediat, explicând că Berlinul contribuie consistent la bugetul Alianţei. Marea Britanie s-a raliat poziţiei aliatului său numărul unu şi s-a întors împotriva europenilor. Secretarul britanic al Apărării a formulat propriile sale acuzaţii: guvernele europene subminează cooperarea militară cu SUA şi chiar şi operaţiuni pe termen lung precum cea din Afganistan, pentru care apetitul europenilor de a trimite trupe este într-o scădere permanentă. Cifrele le dau dreptate americanilor şi britanicilor: în ultimii doi ani, contribuţia europenilor la puşculiţa NATO a scăzut cu 45 de miliarde de dolari. Însă în ansamblu, cei 26 de membri europeni ai NATO au contribuit cu 220 de miliarde (adică un sfert din total, SUA venind cu 700 de miliarde de dolari).
Ceea ce Gates cere practic acum Europei este să îşi schimbe una din caracteristicile sale definitorii: apetitul scăzut pentru militarizare. “Aversiunea publicului şi a clasei politice (n.r. europene) faţă de forţa militară şi riscurile ce vin odată cu ea a fost o binecuvântare în secolul 20. A devenit însă o piedică în calea obţinerii securităţii reale şi păcii durabile în secolul 21”, explica, ceva mai demult, Robert Gates. Exemplul cel mai concludent este Libia, unde Franţa şi alte câteva membre NATO au făcut presiuni pentru o intervenţie a Alianţei, dar prea puţine participă efectiv. Deşi toate statele NATO au votat pentru intervenţie, doar jumătate participă efectiv. Cu câteva zile înainte, tot Robert Gates critica decizia Germaniei de a se ţine departe de intervenţia din Libia şi decizia altor aliaţi de a se retrage. Testul Libiei, în care SUA au dorit să joace un rol secundar, nu s-a terminat încă, dar pare din zi în zi tot mai probabil să eşueze. Iar SUA sunt decise să-şi pună în aplicare predicile şi să treacă de la ameninţări la măsuri concrete. Deja, o brigadă de luptă americană staţionată în Europa va reveni în SUA, ca parte a reducerii de trupe americane de pe Vechiul Continent. Semnalul a fost dat. Rămâne de văzut dacă Europa va fi dispusă să înveţe să se apere singură şi dacă liderii europeni vor fi dispuşi să aloce mai mult pe rachete, în dauna protecţiei sociale, într-o perioadă de criză.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.