People Must See that You Are Desperate for Their Mandate

<--

Oamenii trebuie să vadă că eşti disperat după votul lor

La scurt timp după ce ultraconservatorul Rick Santorum a anunţat că îşi suspendă planurile de a deveni adversarul lui Barack Obama la alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie, presa americană a pus, oficial, cruce alegerilor primare din SUA şi l-a dat pe Mitt Romney câştigătorul competiţiei.

Ceea ce se întâmplă în SUA, însă, nu mai poate fi numit de mult o cursă politică reală. Pe de-o parte, Mitt Romney, pe care nici majoritatea republicanilor nu-l vor pe post de reprezentant la prezidenţiale, nu a câştigat nimic, cu excepţia banilor de a rămâne în cursă. Pe de altă parte, Barack Obama nu face acum decât să aplice reţeta de succes a lui Bill Clinton pentru a-i face pe oameni să se bucure că eşti reales – reţetă care a produs deja o “factură” de 75 de milioane de dolari.

În primul rând, Rick Santorum, care reuşise performanţa, în ciuda discursului său ultraconservator, să ajungă pe locul al doilea, nu s-a retras definitiv din cursă. Cu mult patos în discurs, întocmai ca Lincoln în urmă cu aproape 150 de ani, fostul senator al statului Pennsylvania a anunţat miercuri la Gettysburg că îşi suspendă campania electorală , nuanţă deosebit de importantă din punct de vedere financiar. Santorum a primit donaţii în valoare de 16 milioane de dolari, sumă din care mai are 3 milioane, conform datelor OpenSecrets. Atât timp cât, formal, încă este în cursă, nu trebuie să ia nicio decizie în privinţa banilor pe care îi mai are în vistierie echipa lui de campanie.

Există, însă, încă un motiv pentru care Santorum nu are niciun interes să abandoneze cursa oficial. Conform sistemului electoral american, când un candidat care a participat la primare se retrage, delegaţii pe care i-a câştigat sunt liberi să voteze cu cine vor în cadrul Convenţiei Naţionale Republicane, evenimentul unde este anunţat, oficial, contracandidatul lui Obama. Rick Santorum va aştepta, cel mai probabil, să vadă cine ce îi promite pentru aceste voturi.

Mai important, însă, decât ce se întâmplă în tabăra republicană, este strategia lui Barack Obama, care aplică o reţetă testată cu succes şi ridicată la rang de regulă electorală de Bill Clinton. În timpul campaniei din 1996, nimeni nu avea vreun motiv bine întemeiat pentru a crede că Bill Clinton nu va câştiga un al doilea mandat. Cu toate acestea, democratul a făcut o campanie atât de competitivă şi, mai ales, de scumpă (peste 42 de milioane de dolari), încât părea că a început deja să-şi strângă tablourile din Biroul Oval de frica lui Bob Dole.

De ce această falsă competiţie? Iată cum i-a explicat-o Clinton bunul său prieten, Tony Blair: “Trebuie să le arăţi oamenilor cât de mult vrei să fii reales, cât de pregătit eşti să te lupţi pentru asta şi cât de recunoscător eşti pentru fiecare vot. Oamenii trebuie să vadă că eşti disperat pentru votul lor”. Blair, care îşi aminteşte acest sfat în autobiografia lui, a aplicat cu succes lecţia politică primită de peste Ocean în timpul campaniei din 2001.

Aşadar, şi asta face Obama acum, nu contează cât de slabi sunt candidaţii republicani, cât de puţin este luat Mitt Romney în serios chiar şi de propriul electorat. Sigur, aparenţa unei competiţii reale şi echitabile îl costă pe Obama 157 de milioane de dolari, cât are la dispoziţie preşedintele până acum din donaţii, sumă din care a cheltuit 75 de milioane de dolari.

Americanii nu mai sunt la fel de fericiţi să îl aibă ca preşedinte, dar nici nu au de unde alege, pentru că Romney nu este un candidat vrut pentru altceva decât ca să se respecte bipartidismul american (sistemul electoral din SUA prevede că la alegerile prezidenţiale participă câte un candidat din partea celor două mari partide-Republican şi Democrat).

Rata de aprobare a lui Obama a fost, la începutul acestei luni, de 47%, conform Gallup. Americanii, un popor atât de mândru de exerciţiul democraţiei, au nevoie, după 6 noiembrie, să se bucure de realegerea lui Obama. Alegătorii vor să simtă că votul lor a contat, că au ales cu adevărat.

Ceea ce va urma acum va fi, cel mai probabil, o campanie generală de şapte luni, în care Romney şi Obama îşi vor cheltui toţi banii pe reclame negative şi pe evenimente electorale, pentru că, legal, nu au voie să facă altceva cu aceste donaţii. Aceasta deşi, din punct de vedere al delegaţilor câştigaţi până acum, suntem doar la jumătatea cursei primare (1.135 din 1.151 de delegaţi; pentru nominalizare, e nevoie de 1.144, iar Mitt Romney are 661 în acest moment)

Au trecut alegerile primare din 32 de state. S-au organizat 20 de dezbateri între candidaţii republicani, care au cheltuit împreună aproape 200 de milioane. Aceasta în condiţiile în care anul electoral nici nu a ajuns la apogeu. Cu toate acestea, ştim că Obama va câştiga un nou mandat.

Singura cursă electorală din Statele Unite este aceea dintre Barack Obama, pe de-o parte, şi alegătorul american, pe de altă parte – un tandem care ne arată cum funcţionează democraţia made in USA. “Oamenii trebuie să vadă că eşti disperat pentru votul lor”. Are vreun politician român o astfel de revelaţie?