Romanians Knocking at America's Door

<--

Ştiaţi că Marea Britanie are o rată mai mare de refuz a intrării în SUA* decât rata României de refuz a vizelor? Noi am ajuns la 17% (scădere istorică anul trecut, de peste 5 procente), englezii sunt la 20,6%. Totuşi, noi suntem cei care batem şi batem la uşa Visa Waiver şi nu ni se deschide.

“Faptul că încă stăm la uşă şi solicităm viză nu cred că este un tratament corect”, îmi spunea recent Titus Corlăţean, invitat la Gândul LIVE. Auzim de fiecare dată promisiuni şoptite din spatele acestei uşi. Şi optimism. De câte ori întrebi vreun oficial român sau american despre problema vizelor, dai de optimism. Cum se întâmplă acum cu reforma imigraţiei.

Pe numele de PR “Border Security, Economic Opportunity and Immigration Modernization Act of 2013″**, pe numele legislativ Legea S.744, aceasta este cea de-a treia reformă istorică promisă de Obama şi pentru care el este încă preşedinte (după reforma din domeniul sănătăţii – adoptată şi cea din domeniul controlului armelor – eşuată).

În urmă cu două săptămâni, când S.744 a trecut de Senat, am văzut acelaşi optimism peste tot – de la hispanicii din SUA şi chiar până la românii de aici, de acasă, care înjură de obicei în barbă de câte ori văd un militar întors din Afganistan, de câte ori vorbim despre contractele de apărare cu americanii, despre scutul antirachetă etc. Optimismul s-a risipit de mult în State, pentru că sunt semne serioase că legea nu va trece de Camera Reprezentanţilor, controlată de republicani.

S.744 este un gigant legislativ de 850 de pagini, menit să rezolve mai ales problema imigranţilor ilegali din America de Sud aflaţi în SUA. Nu prin metoda Reagan, care a încercat – fără succes – să rezolve problema printr-o generoasă amnistie. Astfel, actuala lege prevede un parcurs pentru regularizarea şi, după o perioadă de 13 ani, naturalizarea a circa 11 milioane de imigranţi din Statele Unite. Plus garduri la graniţa de sud. Aruncaţi o privire peste acest studiu despre afluxul imigranţilor, realizat de Department of Homeland Security, pentru a vedea care este adevărata problemă a americanilor în acest domeniu.

Spre finalul legii (subtitlul E, pagina 739, începând cu alineatul 6), stă pitit un proiect pe care l-am găsit cu greu (pentru că nici nu a mai fost pomenit în State), dar la care noi, românii, sperăm de anul trecut şi care a fost inclus acum în legea cea mare a imigraţiei: Jobs Originating through Launching Travel (JOLT) Act.

Este un proiect de reformare a Programului Visa Waiver (secţiunea 4.506, pagina 747 şi mai departe – Visa Waiver Program Enhanced Security and Reform), care, în scenariul român, ne-ar fi favorabil. Pe scurt, ar ajusta rata de respingere a vizelor (criteriul de amitere în program, de 3%), dacă statele au un procent mic de oameni care nu respectă durata vizei. Rata ar urma să fie scăzută şi, totodată, calculată în funcţie de numărul celor care aplică, şi nu de cel al aplicaţiilor (problema românilor este că ei aplică pentru viză în SUA în repetate rânduri, chiar dacă sunt refuzaţi de fiecare dată şi nu se schimbă nimic din dosarul lor).

Totodată, noua legislaţie privind Visa Waiver prevede stabilirea unei rate de maximum 3% de depăşire (rata de overstay) a perioadei de şedere permise (90 de zile). După calculele Bucureştiului, am reuşi să crăpăm uşa vizelor cu o astfel de modificare, pentru că românii au o rată mică de depăşire a perioadei de şedere. Am scris mai multe despre acest proiect AICI.

Admiterea în Visa Waiver pe baza acestor criterii, însă, nu devine certă odată cu aceste modificări în lege. Adică poţi îndeplini noile condiţii, dar decizia finală e tot politică.

Ceea ce am remarcat de anul trecut, când a fost depus JOLT Act, şi până acum, când vorbim despre întregul pachet de reformă, este că nu există în SUA nicio discuţie despre români. Nici despre bulgari. Singurii care par să aibă o şansă reală să scape în viitorul apropiat de vizele pentru SUA graţie legilor dezbătute în Congres sunt polonezii (senatorii care au iniţiat JOLT Act au foarte mulţi polonezi în circumscripţiile lor). Pe lângă faptul că au o rată de refuz a vizelor de 9,3% (anul fiscal 2012), ei au de ani buni un lobby foarte puternic în SUA. Mai mult, de câteva luni, polonezii au trecut în altă ligă a lobby-ului şi au angajat, potrivit New York Times, lobby-işti de top pentru a se asigura că scapă de viză. Şi pare-se că vor scăpa.

Cât despre noi, noi ne uităm la uşă şi le mai amintim din când în când americanilor că suntem acolo. Şi dacă reforma imigraţiei trece de Camera Reprezentanţilor cu tot cu partea despre Visa Waiver, am convingerea că tot nu vom scăpa în anii următori de vizele pentru SUA şi vom continua să ne hrănim cu optimism şi să ne plângem de milă ori să spunem că nici nu ne interesează atât de mult, cum facem şi în cazul Schengen.