De la tragicele atacuri teroriste din 11 septembrie 2001, România a devenit un aliat foarte important al Statelor Unite ale Americii. Analiștii de politică externă au ajuns la concluzia, cu cinism, dar și cu mult pragmatism, că datorăm acestei tragedii intrarea în NATO.
Interesul americanilor de a lupta eficient și a eradica celulele teroriste din Orientul Mijlociu a presupus consolidarea influenței Washingtonului în Europa de sud- est. Prin acceptarea în NATO a României și Bulgariei, SUA au creat, împreună cu Turcia, un pivot geostrategic foarte influent în regiune, orientat către Orientul Mijlociu. Din păcate pentru Washington, acest pivot se clatină în ultima perioadă.
Ultimele evoluții din zonă consolidează rolul României de aliat strategic al SUA. Pentru a înțelege contextul favorabil, pe care țara noastră ar trebui să-l fructifice, este necesară o radiografie a ultimelor evoluții în politica internațională, în special în sud-estul Europei și Orientul Mijlociu.
n Bulgaria, firma americană Chevron a fost nevoită să renunțe la planurile de exploatare a gazelor de șist. A fost o victorie importantă a Rusiei, dușmanul declarat al gazelor de șist. Moscova vrea să amâne cu cel puțin 5 ani exploatarea acestor neconvenționale, pentru a evita scăderea drastică a prețului gazelor la nivel mondial, fapt ce ar putea fi fatal economiei rușești, orientată în special pe valorificarea resurselor naturale. În momentul de față, cererea de gaze este scăzută din cauza crizei economice, dar rușii speră că, în maxim cinci ani, țările din Asia, China, dar și Tigrii Asiatici, vor începe să consume mai mult ca în prezent, iar prețul gazelor va rămâne ridicat.
Și relațiile SUA cu Turcia și Arabia Saudită s-au deteriorat în ultima perioadă. O situație neplăcută pentru Washington, deoarece cele două țări au fost, în ultimele decenii, două bastioane importante în lupta cu regimurile fundamentalist- islamice antiamericane din Orientul Mijlociu.
Motivele răcirii sunt diferite. Din dorința de a crește influența regională a țării sale (cauzată și de frustrarea Ankarei că este ținută la ușa Europei din cosiderente politice, culturale și religioase), guvernul condus de Recep Tayyip Erdogan a început să fluture steagul islamismului, după o lungă perioadă în care statul laic lăsat moștenire de Kemal Ataturk a fost dominant.
E drept, Erdogan s-a confruntat cu refuzul străzii de a accepta islamizarea țării. Protestele de la Istanbul i-au amânat planurile, fără însă ca premierul turc să fi renunțat la ele. Prin Islam, Turcia încearcă să găsească o punte de comunicare cu celelalte țări musulmane din regiune, în special cu Iranul, pentru a-și crea alianțe influente. Relațiile cu SUA s-au tensionat atât de mult încât regimul de la Ankara a fost acuzat că a predat Iranului mai mulți agenți Mossad. Gestul este, în mod cert, o sfidare a Washingtonului și a Israelului, aliatul său principal în Orientul Mijlociu.
Arabia Saudită devine și ea din ce în ce mai ostilă SUA. Ezitările Administrației Obama de a interveni militar în Siria (intervenție pe care saudiții și-o doreau, pentru a scăpa de un competitor serios în Orientul Mijlociu și a-și mări astfel influența geopolitică și economică), au tensionat foarte mult relațiile bilaterale. Recent, Arabia Saudită a refuzat să ocupe locul care i-a fost oferit în Consiliul de Securitate al ONU, o poziție negociată mai bine de un an de zile.
O evoluție care ar putea diminua și ea influența americană în Orientul Mijlociu este surprinzătoarea deschidere a regimului de la Teheran. Spre deosebire de predecesorul său Ahmadinejad, noul președinte al Iranului, Hassan Rohani, a anunțat deja deschiderea țării sale către investițiile străine. Embargoul impus de SUA în ceea ce privește exportul de hidrocarburi a slăbit economic Iranul. Deschiderea către investiții străine nu înseamnă neapărat intrarea de capital american. China, țara care amenință tot mai mult hegemonia americană în plan mondial, abia așteaptă să fructifice oportunitățile de investiții pe care Iranul le va oferi în viitor.
Schimbări politice favorabile SUA s-au petrecut în Egipt, unde Frații Musulmani au fost alungați de la putere, care a fost preluată de militari favorabili Washingtonului. Axa Cairo- Tel Aviv devine, în acest context, extrem de importantă pentru interesele americane.
Relația Statelor Unite cu Uniunea Europeană este și ea afectată de scandalul de spionaj declanșat de defectarea lui Edward Snowden, o operațiune cu parfum kaghebist, care crește în intensitate și care a culminat zilele acestea cu informația că telefonul Angelei Merkel a fost ascultat de Agenția Americană de Securitate, NSA. Acest scandal a semănat discordie între aliații nord-atlantici.
Contra-atacul UE după scandalul spionajului între aliați a fost înăsprirea condițiilor de exploatare a gazelor de șist, măsură ce lovește direct în interesele economice ale SUA. Printre condiționările nou introduse s-a numărat și aceea a organizării de referendumuri, în comunitățile unde ar urma să se exploateze gazele de șist, fapt care riscă să omoare din fașă proiectele, având în vedere că propaganda ecologistă, alimentată și cu bani de la Răsărit, este foarte eficientă. Chiar dacă relația politică SUA-UE va avea mai puțin de suferit, scandalul de spionaj va alimenta sentimentele anti-americane în rândul europenilor. Aceste sentimente sunt deja speculate din plin de partidele extremiste din UE, în special de cele din Franța și Olanda, care fac eforturi deja de a întări colaborarea cu partenerii lor ideologici din Europa.
În condițiile în care relațiile Washingtonului cu unii dintre aliații săi se deteriorează, și din cauza prestației Administrației Obama în relațiile internaționale, România devine o țară din ce în ce mai importantă pentru Statele Unite. Pentru că nu vorbim numai de interese comerciale pure, de exploatarea resurselor țării noastre, de interesul SUA de ”a ne cumpăra pe nimic resursele”, ci și de interese geostrategice evidente. Cei care lovesc în interesele economice ale americanilor încearcă, de fapt, să șubrezească influența lor geopolitică.
Interesul tot mai mare al SUA față de țara noastră va face ca Washingtonul să urmărească foarte atent lupta prezidențială de anul viitor. Acesta este și motivul pentru care Victor Ponta a fost primit la Washington. Americanii au nevoie, mai mult ca niciodată, de predictibilitate în relația cu România. Altfel spus, au nevoie să știe că se pot baza pe București, după ce Traian Băsescu își va fi terminat mandatul de președinte. Politicianul român care va înțelege acest lucru va avea o șansă în plus de a câștiga cea mai înaltă funcție în stat.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.