Letter to Obama: Forget about Romania!

<--

România, alături de Bolivia, Costa Rica, Egipt, Irlanda, Madagascar şi Venezuela, sunt ultimul lot de ţări pentru care nu există nici măcar o nominalizare pentru postul de ambasador american. Singurul membru NATO în această poziţie-record în ultimii 20 de ani, România ar trebui să ia în calcul un alt plan: să îl roage pe Obama să nu îi trimită un ambasador.

De un an şi două luni, România, partener straşnic al americanilor, cum ne alintă Washingtonul, nu are ambasador american, misiunea diplomatică fiind condusă de Însărcinatul cu Afaceri Duane Butcher, rămas cu Ambasada după ce Mark Gitenstein şi-a încheiat mandatul.

În noiembrie, arătam, pe baza unor informaţii coroborate din rapoarte ale Foreign Service Association, ale CIA şi ale Departamentului de Stat, că România a rămas în ultimul lot de ţări – 10 la număr – pentru numiri diplomatice, singurul stat NATO pentru care nu s-a făcut nici măcar primul pas, înaintarea unei propuneri de către Barack Obama. La Bucureşti, situaţia era explicată arătând spre luptele politice interne din SUA. Totuşi, procesul de ocupare a posturilor diplomatice americane din lume a continuat în ciuda acestor probleme şi din cei 10 au rămas 7. Bahamas a primit o nominalizare, la fel şi Elveţia (+Liechtenstein), iar Eritreea înţeleg că va rămâne cu Însărcinat cu Afaceri. În afară de România, Bolivia, Costa Rica, Egipt, Irlanda, Madagascar (+Comoros) şi Venezuela nu au nici măcar o nominalizare. Mai sunt Sudan, Belarus şi Siria, unde nici nu va fi trimis un ambasador american.

De la Alfred H. Moses, în 1994, când au trecut aproape doi ani până ca Bill Clinton să trimită un ambasador în România, misiunea diplomatică americană de la Bucureşti nu a mai fost în situaţia de a aştepta atât de mult sosirea unui nou ambasador. Totuşi, date fiind toate gafele pe care le-a făcut în ultimele luni Administraţia Obama cu numiţii pe criterii politice care nu ştiau mai nimic despre ţările în care urmau să ajungă pentru prima dată (!), România ar face acum bine să îi convingă pe americani să nu mai numească pe nimeni şi să îl ţină pe Butcher la Bucureşti:

Dragă preşedinte Obama,

Mister President,

Ştiu că am fost cârcotaşă în ceea ce te priveşte în ultima vreme, şi cu mărirea de salariu a Americii, şi cu faptul că te-ai gândit la toţi – la toţi, domnule preşedinte, chiar şi la cetăţenii din Palao şi la checks and balances din Lesotho -, numai la noi nu te-ai gândit. De mai bine de un an de zile, nu ţi-ai găsit timp să îţi trimiţi un ambasador şi în România. Suntem o ţară mândră, domnule preşedinte, ne doare tare să ne simţim mereu inferiori. Noi ne chinuim aici să dăm bine prin comparaţie cu Bulgaria şi tu ne pui să explicăm de ce Trinidad Tobago, Timor Leste şi restul lumii au meritat un ambasador şi noi nu?

Ştiu, domnule preşedinte, că am comentat cu răutatea cu care Putin a acuzat jurnaliştii străini din camerele fără uşi de la Soci că le place să comenteze. I do apologize, Mr. President. Îţi cer scuze româneşti şi îţi zic să uiţi totul. Nu ne mai trimite pe nimeni! Lasă-l pe Duane Butcher aici. Putem să ne înghiţim mândria şi să fim şi noi ca alde sudanezii, doar cu Însărcinat cu Afaceri în Ambasada Americană.

Vezi, tu, Barack – dacă îmi permiţi -, după ce m-am uitat în ultimele săptămâni la audierile celor pe care ai reuşit să îi nominalizezi, simt că este datoria mea de româncă să te implor să nu ne mai trimiţi pe altcineva. Robert Barber, pe care vrei să îl trimiţi în Islanda, George Tsunis, pe care l-ai expedia în Norvegia, Noah Bryson Mamet, nominalizat pentru Argentina, „telenovelista” Colleen Bradley Bell, pe care le-ai dat-o ungurilor. Ce ruşine! Spre deosebire de primii trei din enumeraţia asta, măcar Duane a fost – chiar este! – în România.

Cel puţin nu vom auzi şi noi un trimis de-ai tăi în Bucureşti zicând, ca mai sus-numiţii, că nu a avut plăcerea să viziteze ţara în care vrei să îţi fie ambasador. Butcher e aici, plin de plăcere, sunt convinsă. Îl ştie pe Ponta, îl ştie pe Antonescu, îl ştie pe Băsescu, ştie cum e cu declaraţiile de îngrijorare privind independenţa justiţiei. E OK, lasă lucrurile aşa cum sunt.

Ce-i drept, nu l-am găsit pe Însărcinatul Butcher ca mare donator sau bundler pentru vreuna dintre campaniile tale ori ale democraţilor. Dar ştii pe cine i-am găsit scormonind puţin prin nişte baze de date? Pe Mamet al Argentinei, pe Tsunis al Norvegiei, pe Bradley Bell a Ungariei. Îi văd pe toţi la rubrica 500.000 de dolari +, ca bundleri în campania din 2012. Nu le-ai putut da înapoi câteva mii să aibă şi ei plăcerea să viziteze scurt ţările pe care, din declaraţiile din Comisia de Politică Externă a Senatului, se pare că le ştiu de pe Wikipedia?

Of, şi câţi donatori generoşi nu am mai găsit pe lista nominalizaţilor tăi! Ba am descoperit, în cele două mandate ale tale, o tendinţă de a-ţi răsplăti mulţi donatori cu posturi de ambasador prin Europa. Şi ai uitat şi de regula 70-30! Ai ajuns la 53,2% numiri politice pentru misiunile diplomatice! Vor vorbi republicanii, domnule preşedinte. Ai lăsat-o şi pe Nancy Pelosi să spună recent în emisiunea lui Jon Stewart că doar elefantul republican s-a lăsat corupt de bani, iar măgarul vostru îşi ţine copitele la locul lor…

Nu îţi mai răpesc din timp, dar te rog să iei în calcul următorul gând: Nu îţi mai bate capul cu noi. Lasă-l pe Butcher şi am încheiat povestea. Yes, you can!

Sincerely,

Din partea României.