Truth Isn’t Truth

<--

“Truth Isn’t Truth”. Duminica trecuta, pe 19 august, la postul de televiziune americană NBC, la emisiunea “Meet the press” moderată de Chuck Todd, Rudolph (Rudy) Giuliani, a explicat senin de ce “Adevărul nu este adevăr!”. (Pentru cei ce vor să vadă acest nou episod din seria adevărurilor alternative link-ul este https://www.nbcnews.com/meet-the-press/video/giuliani-truth-isn-t-truth-1302113347986?v=railb). Pe de o parte, expresia lui Giuliani de la

emisiunea de la NBC venea după alte reflecţii făcute deja în zilele anterioare interviului de la NBC, când avocatul lui Donald Trump afirma “filosofic” că “adevărul este relativ”, pe de altă parte, nu trebuie neglijat nici contextul general al preşedinţiei lui Donald Trump. Deja în ianuarie 2017 scriam în paginile acestui ziar despre formula şocantă folosită de consiliera pentru comunicare a lui Donald Trump, Kellyanne Conway, privind “adevărurile alternative”, pentru a justifica afirmaţiile fanteziste ale şefului său privind numărul celor prezenţi la ceremoniile prilejuite de inaugurarea sa.

Dacă ne oprim puţin asupra trecutului lui Giuliani, relativismul său în privinţa adevărului nu va mai părea atât de extravagant. Căci Giuliani a fost un migrator politic American-style. Năs¬cut în 1944, şi-a început carierea politică la democraţi în anii ’70, apoi, după o tranziţie ca independent a ajuns la republicani în anii ’80, acolo unde va cunoaşte consacrarea, atât ca procuror, cât şi ca primar. În 1981, după victoria lui Ronald Reagan s-a înscris în Partidul Republican devenind procuror general adjunct (Associate Attorney General), al treilea în ierarhia Ministerului american al Justiţiei, unde se va face deja remarcat pentru atitudini controversate, precum cea din 1982 când a afirmat, pentru a susţine internarea a 2000 de solicitanţi de azil haitieni, pe care i-a definit în pledoaria sa în procesul intentat administraţiei Reagan că ar fi “migranţi economici” şi nu refugiaţi, că “represiunea politică, cel puţin în înţelesul său general, nu există” în regimul lui Baby Doc Duvalier. Patru ani mai târziu, în 1986, Duvalier va părăsi Haiti într-un avion al US Ari Force alungat de o revoltă populară.

Atentatele de la 11 septembrie 2011, care îl vor face celebru la nivel mondial, îl vor găsi în ultimele luni de mandat ca primar al New York-ului, poziţie în care fusese ales în 1993, şi pentru care nu mai putea candida, după două mandate. Înainte de a ajunge, în primăvara acestui an, unul din avocaţii lui Trump în cadrul dosarului ingerinţelor ruseşti în alegerile prezidenţiale din 2016, în 2008 a fost contracandidatul în alegerile primare din Partidul Republican a celui care a murit duminică la 81 de ani, senatorul John McCain. Dar ce diferenţă de calibru politic între eroul din Vietnam, un politician consecvent, care, la finalul vieţii a avut curajul, din interiorul Partidului Republican, să-l înfrunte pe Donald Trump, şi Rudy Giuliani.

Nu este de mirare că Rudy Giuliani afirma fără ezitare că “adevărul nu este adevăr”.

După absurdul, în cel mai iones¬cian sens, interviu de la NBC, Giuliani a explicat, cum altfel decât pe Twitter, că a încercat să explice că mai multe persoane pot să ofere versiuni diferite asupra aceluiaşi eveniment. Fiecare ar avea versiunea sa asupra adevărului. În interviul de la NBC Giuliani încerca să explice de ce ar fi o eroare ca preşedintele Donald Trump să compară în faţa procurorului special Robert Mueller pentru că ar risca să fie acuzat de sperjur oricum adevărul este relativ: adevărul lui Trump şi cel al lui Mueller ar fi opuse, dar nu mai puţin plauzibile. În aceiaşi logică, cu o săptămână înainte, în contextul dificultăţilor judiciare ale şefului său, Giuliani supusese că faptele sunt doar o “chestiune de percepţie” iar în mai, într-o emisiune la CNN spune despre Jared Kushner, în comparaţie cu Ivnaka, soţia sa şi fiica cea mare a lui Donald Trump, “bărbaţii, sunt, cum s-ar zice, de unică folosinţă. Dar o femeie frumoasă ca Ivnaka? Haideţi!”.

Venind spre România, cam aceiaşi este poziţia pe care se situează minis¬trul Tudorel Toader pentru care adevărul este relativ, deci politic şi se circumscrie unei campanii de “credibilizare”. Spre exemplu, pentru a credibiliza “evaluarea” procurorului general Augustin Lazăr a fost deconspirat un “protocol” care să justifice o nouă execuţie politică care să pună Ministerul Public la dispoziţia politicienilor. Totuşi, este o diferenţă între America şi România: în America statul de drept încă este rezilient.