During the (second world) war, Americans were told to carpool, but Roosevelt's teachings have been long forgotten. Today, every American family has at least three gas guzzling cars. The system requires more cars to be bought. In almost every high school there are teachers whose job it is to give driving lessons. An American youth can drive when she or he turns 16 (but you can only drink alcohol when you’re 21 - which is when an American is truly considered an adult). And those who don't have the cash to buy a car can always get a loan. Loans help facilitate the buying of a car, and another, and so on. A bank director's statement sums it up perfectly: "We have an obesity problem in this country and it's not just individuals. It's the corporations too. They've become greedy," said Anthony Biandi, president of Merchant's Bank. American companies have offices in Europe as well, but the cars they sell on this market are different from those sold in the U.S. Perhaps that's why companies like General Motors felt they had the right to ask money from the German state by bringing up huge possible lay-offs. Meanwhile, Ford is thinking of giving up the Volvo altogether--it's not feasible anymore.
And it is only now, on the brink of bankruptcy, that companies realize how important it is for them to invest in the new technologies that will increase the efficiency of a car. The CEOs promised Congress the world: restructuring, giving up on polluting models, cut down (as soon as possible) the huge salaries of those in an executive position -- anything, to get the state's $34 billion aid. However, there is no guarantee for Congress that if they provide the credit again, while the price of a barrel of oil is only $47 and could reach $30, that the American auto companies won't forget about creating better performing cars again. Only last year, Congress pumped $25 billion into the three companies to help upgrading their technologies. The money went into completely other areas, though. And future actions of the CEOs are easy to foretell --after the decrease in SUV sales, caused by an "unprecedented increase in oil prices," they were expressing their firm beliefs that American cars would make a comeback because the price of oil would "stabilize." Performance, in their view, is tightly connected to oil prices, and sales depend on how well America is doing in big oil producing states. This view was reinstated yesterday in Congress, when the CEO of GM declared that "forces beyond our control have pushed us to the brink." Under these circumstances, Congress needs to get really solid warranties before even daring to lend the U.S. tax payers' money to American auto companies, which are bankrupt, not only in their accounts but also in how they are run.
Mergi singur în maşină, mergi cu Hitler alături” – aşa suna celebra lozincă lansată în America din anii războiului pentru a convinge poporul să facă economie la benzina tot mai greu de găsit şi tot mai scumpă. Îndemnul a revenit în memoria Americii abia zilele acestea, când cele trei mari companii producătoare de automobile au descoperit că sunt pe marginea prăpastiei falimentului. Ieri, senatorii le-au mai aplicat o doză de umilinţă celor trei directori executivi din Detroit, interogându-i dacă au venit singuri în maşină sau dacă au avut şofer şi dacă plănuiesc să se întoarcă tot cu maşina sau îi aşteaptă avioanele private, ca data trecută. Mai-marii de la Ford, Chrysler şi General Motors au venit pentru a doua oară să cerşească de la Congres câteva zeci de miliarde care să salveze milioane de slujbe ale americanilor.
Unul din zece americani depinde direct sau indirect (prin industriile conexe) de industria producătoare de automobile şi riscă în condiţiile actuale ale crizei financiare să rămână fără slujbă. Miza este enormă, dar este de înţeles şi reticenţa congresmenilor. Odată cu criza financiară, lumea politică şi cea civică din Statele Unite s-au pus de acord că ce se întâmplă la cele trei companii (Big Three) este de fapt falimentul politicilor (comerciale, corporatiste şi de stat) de până acum. Dar mai presus de toate este vina companiilor. „V-aţi făcut-o cu mâna voastră”, le-au transmis senatorii directorilor executivi.
Companiile stau cu stocuri uriaşe de maşini gata produse, dar pe care nu le mai cumpără nimeni – SUV-uri, minivanuri etc., toate mari consumatoare de carburanţi. Americanii au fost încurajaţi, timp de decenii, să cumpere maşini care consumă cât trei sau patru în Europa (chiar şi 27 de litri de carburant la suta de km ori mai mult). Marile companii americane nu şi-au tras semnalul de alarmă nici măcar când Toyota sau Honda au început să se vândă ca pâinea caldă în America pentru că galonul de benzină care ajunsese la 4,7 dolari îi pusese pe gânduri pe americani. E drept că americanii au fost încurajaţi şi de stat la aceste excese – o recunoaşte inclusiv preşedintele ales, Barack Obama.
Dacă în timpul războiului, americanii erau îndemnaţi să ia pe cineva în maşină sau să se alăture altcuiva pentru a ajunge la muncă, învăţămintele lui Franklin Delano Roosevelt au fost demult uitate. Astăzi, fiecare familie americană are cel puţin 3 maşini mari consumatoare de carburanţi. Întreaga structură este gândită în aşa fel încât să fie cumpărate cât mai multe maşini. În aproape fiecare liceu există profesor şi cursuri de condus. Nu este o întâmplare – carnetul este acordat imediat ce ai împlinit vârsta de 16 ani (în schimb, alcoolul nu este permis decât de la 21 de ani, când un american este considerat cu adevărat major). Şi cei care nu aveau bani lichizi pentru a cumpăra o maşină puteau obţine oricând un credit. Au fost facilitate împrumuturile pentru încă o maşină şi încă una… În acest sens, declaraţia unui preşedinte de bancă rezumă perfect situaţia: „Avem o problemă cu obezitatea în această ţară şi nu e vorba doar de persoane. Este valabil şi pentru corporaţii. Au devenit lacome şi obeze”, spunea Anthony Biandi, preşedintele Merchant’s bank. Companiile americane au filiale şi în Europa, însă maşinile vândute pe această piaţă nu au nimic în comun cu cele vândute pe piaţa americană. Iată poate de ce s-au simţit îndreptăţite companii precum General Motors (care deţine Opel) să ceară bani chiar de la statul german, invocând riscul de a exista concedieri masive. În schimb, Ford se gândeşte să renunţe la Volvo – dintr-o dată, nu mai este rentabilă.
Şi abia acum, în pragul falimentului, companiile şi-au dat seama cât de important este să investească în noi tehnologii care să crească eficienţa maşinii. Directorii executivi au promis în Congres marea cu sarea: restructurare, renunţarea la modelele cele mai poluante, tăierea (nu au indicat cu cât) a uriaşelor salarii ale celor din conducere, orice, numai să primească un ajutor de stat de 34 de miliarde de dolari.
Nimic nu oferă însă garanţii Congresului că dacă facilitează din nou creditele şi în contextul în care barilul de petrol costă doar 47 de dolari şi ar putea ajunge la 30, companiile americane nu vor uita din nou de preocuparea pentru crearea de modele performante. Şi anul trecut, Congresul a pompat 25 de miliarde de dolari în cele trei companii pentru a le ajuta să se retehnologizeze. Banii s-au topit însă în cu totul alte scopuri. Iar acţiunile viitoare ale directorilor de companii sunt uşor de prevăzut – după scăderea vânzării de SUV-uri cauzată de „o scumpire fără precedent a petrolului”, directorii companiilor îşi exprimau „convingerea fermă” că maşinile americane se vor vinde din nou foarte bine, deoarece preţul petrolului „se va echilibra”. Performanţa, în optica lor, este strâns legată de preţul carburantului şi vânzările depind de cât de bine se descurcă America în statele mari producătoare de petrol. Şi ieri, în Congres, această optică a fost reluată, când directorul executiv de la GM a declarat că „forţe de dincolo de noi ne-au împins către prăpastie”. În aceste condiţii, Congresul trebuie să obţină garanţii mai mult decât solide pentru a îndrăzni să împrumute din nou cu banii contribuabilului american companiile auto – falimentare nu doar în conturi, ci şi în modul de administrare.
This post appeared on the front page as a direct link to the original article with the above link
.
Right now, Japan faces challenges unprecedented in recent years. Its alliance with the U.S., which has been the measuring stick for diplomacy, has been shaken.
Elon Musk’s recent push to launch a new nationwide party ... not only comes off as pretentious but also sets a fundamentally new trend in U.S. politics.
[T]he letter’s inconsistent capitalization, randomly emphasizing words like “TRADE,” “Great Honor,” “Tariff,” and “Non Tariff”, undermines the formality expected in high-level diplomatic correspondence.
Time will tell whether the strategic ambitions of the French-German alliance, including those regarding the European army, will jeopardize the EU's cohesiveness, and especially how much longer they can work together within NATO.