And the War Goes On

<--

Iar razboiul continua

Nu i-a fost usor presedintelui Obama sa ia hotararea de a trimite inca 10.000 de soldati in Afganistan. Americanii sunt foarte divizati pe aceasta tema. Mai mult de jumatate din ei cred ca razboiul este, de fapt, inutil. Iar pe fundalul acestei dezaprobari doar o infima majoritate e de parere ca ar fi necesare noi efective de trupe. Nu de alta, dar nu se mai doreste repetarea experientei din Vietnam, cand opinia publica se intorsese masiv contra razboiului, si a rezultat imediat o adevarata abandonare a soldatilor in mlastinile acelor lupte de gherila. Daca se pune la socoteala si aventura irakiana, Statele Unite sunt de aproape zece ani in razboi. Nici o alta tara nu si-ar fi permis un asemenea efort financiar sau o asemenea continuitate de initiativa, mai deloc rasplatite. In Irak nu e nici pace, nu e nici stabilitate si nici democratie.

Iar in Afganistan si in toata zona dinspre Pakistan seniorii medievali ai razboiului au avut timp sa-si consolideze autoritatea si efectivele. Ei s-au pregatit pentru un lung razboi de hartuiala, pe care il vor finanta fara mari eforturi din productia de droguri. Iar intre timp puterea locala reconfirmata de un simulacru de alegeri la Khabul pare doar un lux al sperantei. E drept ca populatia beneficiaza deja de anumite masuri democratice. Insa reformele reusesc cu greu si numai daca institutiile afgane sunt controlate, mai mult sau mai putin discret si autoritar, de toate aceste organizatii si structuri venite din afara. Sa intelegem ca Afganistanul nu va putea functiona niciodata decat controlat si ajutat de comunitatea internationala? Seful executivului american refuza sa-si puna o asemenea intrebare. E de inteles ca Barack Obama a ezitat indelung, si pentru a asculta diverse pareri, rapoarte si sugestii, si pentru a pregati opinia publica din tara lui.

Aproape nimeni nu-si mai aminteste exercitiile retorice ale fostei conduceri, care justificau interventia in Irak. Intre timp au iesit la iveala si minciunile Pentagonului, dar si falsele argumente pe care a trebuit sa le improvizeze fidelul aliat britanic. Jena este imensa. In indignarea noastra, a tuturor, dupa atentatele teroriste ce se abatusera asupra Statelor Unite, ni se parea firesc ca administratia americana ia masuri de urgenta ca sa se apere. si intelegeam ca este in dreptul ei sa identifice centrele unde se pregatisera aceste atacuri pentru a da o replica. Dar prea s-a vazut repede ca lupta impotriva terorismului masca interese geostrategice. si pana la urma, cu toate ca a reusit sa-si apere teritoriul de alte atentate, nu a reusit sa neutralizeze chiar centrul de unde i se pot pregati noi atacuri. De atacarea Irakului au profitat Al Qaeda si alte formatii afiliate.

Ele au avut tot timpul sa se regrupeze in acele zone tribale din muntii arizi, de unde infesteaza si lumea islamica, si restul lumii intregi cu ideologia jihadista – deci cu exaltarea razboiului “sfant” impotriva civilizatiei occidentale. Mai mult ca sigur ca pana la retragerea trupelor prevazuta prin 2012 nu se va reusi neutralizarea acestei centrale de propaganda antidemocratica si antioccidentala. Iar Pakistanul, cu bomba lui atomica, cu ambiguitatile sale in rivalitatea ce-l opune Indiei, ramane in continuare un aliat incert al Statelor Unite.

Probabil ca, o data cu sosirea de noi trupe NATO, puterea afgana se va instala ceva mai confortabil pe restul teritoriului. Asta nu va insemna insa si o victorie a democratiei de tip occidental, cea pe care Bush junior voia sa o transporte pe tancuri (mai intai acolo unde erau si bogate zacaminte de petrol, desigur). In superba desi paguboasa lor mandrie, de urmasi ai unor razboinici care le-au venit de hac si trupelor lui Alexandru cel Mare, si tancurilor sovietice, afganii par sa fi ramas fixati undeva intr-o nebuloasa legendara autarhica.

Ei nu inteleg societatea noastra moderna mercantila in care vitejia si exaltarea razboiului au ramas doar teme de film. Dupa cum noi nu mai intelegem acea isterie identitara careia putin ii pasa si de saracie, si de dictatura tribala arhaica. Cert este ca, deocamdata, afganii apreciaza si ajung repede sa manuiasca mai mult armele invadatorilor lor decat ideile pe care ei le aduc. Va reusi noul plan al lui Barack Obama sa desfaca aceasta mentalitate contemporana cu nodul gordian? Va scoate vreo sabie sa o taie?