The ABC’s of Trickery and Lies Used by the CIA

Edited by Harley Jackson

<--

Războiul Rece a fost, fără îndoială, Parnasul conspiraţiilor. Totul era atunci mai simplu: inamicii erau ruşii, iar răii erau CIA. O lume de minciuni, înşelătorii, agenţi dubli şi … magicieni. Oricât de greu pare de crezut Agenţia a avut în rândurile sale experţi în prestidigitaţie pentru a pregăti agenţi, cum arată legendarul John Mulholland (1898-1970) autor al ‘The Official CIA Manual of Trickery and Deception’ (Manualul oficial al CIA de trucuri şi înşelătorii).

Oficial, toate copiile cărţii /în realitate două, scrise la începutul anilor 50/ au fost distruse în 1973, dar, căutând printre documente declasificate, doi experţi în spionaj (Bob Wallace şi Keith Melton) au găsit originalul pe care tocmai l-au publicat într-o ediţie vintage care va face deliciile iubitorilor genului. La vederea lor azi, par mai degrabă trucuri demne de Austin Power /comicul agent hollywoodian/, chiar dacă unele nu şi-au pierdut din farmec, notează ziarul El Mundo.

Serviciile secrete din multe ţări au folosit magicieni, cartofori, clarvăzători şi tot felul de trucuri. Dar, fără îndoială, capitolul cel mai amuzant al acestei trăsnite lumi a spionajului a fost protagonizat de generalul Albert Strubblebine III, un retardat /pentru că nu putea fi numit altfel/ din serviciul Agenţiei care şi-a spart capul în încercarea de a pune în practică ideea realinierii atomilor pentru a traversa peretele. Dar, în loc să-l trimită la spitalul de nebuni /acolo cel puţin pereţii sunt capitonaţi/ ideea lui a fost primită cu entuziasm de Pentagon.

De la el şi de la alţii asemeni lui s-au născut iniţiative precum Primul Batalion Terestru, faimoşii Jeddi ai CIA (deşi nu erau ai Agenţiei ci ai armatei) şi care au format un batalion de pseudo Hare Krisna care trebuiau să rezolve conflictele folosind muzică, arte marţiale şi controlul mental… O poveste care stârneşte hohote de râs şi care a fost recent transpusă pe marele ecran în filmul ‘Bărbaţii care se uită fix la capre’ cu George Clooney în rolul principal.

Până aici doar ho-ho şi mult hi-hi dar nu trebuie uitat fondul obscur care există în spatele acestor aventuri. În primul rând aceste ‘black ops’ s-au făcut cu bugete secrete şi au devenit un incredibil sac fără fund pentru contribuabil. Contabilitatea Internelor pentru finanţarea trupelor GAL /de combatere a terorismului în Spania/ erau un exemplu de prudenţă în comparaţie. Dinamica era următoarea: cineva propunea o idee total trăsnită şi obţinea fonduri pentru care nu trebuia justificat niciun dolar /de fapt obligaţia era de a nu emite nicio factură/. De aici şi numeroase proiecte chiar şi ridicole care au văzut lumina zilei.

Aceste tehnici au rămas pentru totdeauna asociate epocii negre a CIA. John Mulholland a lucrat la proiectul de control mental MK-Ultra care, între altele, foloseau drept cobai voluntari care habar nu aveau la ce se expuneau. O bună parte din tehnicile folosite de trupele Jeddi au văzut astfel lumina zilei şi nu tocmai ca arme pe timp de pace. Unele practici folosite la Guantanamo sau Abu Ghraib /tortura prin muzică sau privarea senzorială) s-au născut atunci.

Că încă de acum 50 de ani au fost testate tehnici de viziune în trecut sau de clarviziune este de înţeles. Se ştia mai puţin decât acum despre creier şi au constituit un important avantaj asupra duşmanului. În mod oficial nu se mai folosesc, în primul rând pentru că există formule mult mai bune pentru a secătui bugetul Ministerului Apărării şi pentru că aceste proiecte nu au oferit niciun fel de rezultat. Acum tehnicile au fost mult simplificate.

La ce bun să citeşti gândurile când ai la îndemână Internetul? În urmă cu câteva săptămâni, Agenţia a semnat un acord de colaborare cu Visible Technologies, o companie specializată în strângerea de informaţii din reţele sociale precum Twitter, Flickr sau YouTube, din forumuri Amazon sau orice tip de bloguri… (Facebook deocamdată, nu). Motive de îngrijorare? Vor folosi aceste informaţii cu acelaşi profesionalism şi respect faţă de drepturile omului de care au dat dovadă şi până acum.

About this publication