Hilarious Clinton: ‘We Are the President!’

<--

Am numit-o Doamna de Tinichea a Americii. Asta era în aprilie, când tocmai anunţase că intră în cursa electorală. La începutul anului viitor va fi desemnată candidat al Democraţilor la Preşedinţia Statelor Unite.

Va fi candidatul Democraţilor la Preşedinţia Statelor Unite. În partid n-are concurent. Din păcate, nu văd nici republicanul care i-ar putea face faţă.

Aureolată de carisma lui Bill Clinton, femeia aceasta acră, vizibil exasperată că trebuie să-şi lipească pe chip zâmbetul cotidian, lipsită de viziune, a cărei singură mare calitate e o ambiţie hipertrofiată, trăită obsesiv-compulsiv, femeia aceasta va fi preşedintele Americii. Nu-şi stă decât ea însăşi în cale: dacă nu clachează (are, totuşi, 68 de ani şi un accident vascular cerebral la activ), dacă nu face implozie, se va întoarce la Casa Albă, de unde a plecat ca Primă Doamnă, umilită şi ofuscată, rostind memorabilele cuvinte: “N-am de gând să văd nişte reporteri scurmând prin documentele noastre. Suntem preşedintele!”

În calitate de senator a avut o singură iniţiativă notabilă, pentru care se mai scuză şi astăzi – a aprobat cu entuziasm invadarea Irakului.

Prestaţia sa ca Secretar de Stat (echivalentul ministrului de Externe) a fost lamentabilă (am căutat mult acest eufemism): nu e vorba doar despre erorile grave ale politicii preşedintelui Obama, ci de propriile ei gafe, dintre care cel puţin una criminală – confuzia care a facilitat atacul terorist de la Benghazi, soldat cu moartea ambasadorului american în Libia şi a trei functionari.

În Orientul Mijlociu, ignoranţa sa inimoasă, pusă necondiţionat în slujba Israelului, a reuşit să-i deranjeze până şi pe evrei.

Acum, priveşte electoratul de la înălţimea unui sac de bani – Bill Clinton se dovedeşte a fi şi un foarte iscusit colector de fonduri. În primele trei luni şi jumătate de când Hillary şi-a anunţat candidatura se strânseseră deja 47 de milioane, dintr-un total de 2,5 miliarde de dolari cât se estimează că va costa întreaga campanie.

Ce le propune americanilor doamna aceasta ruptă de realitate, incapabilă să empatizeze cu altcineva decât cu propriii săi gărgăuni? Să stea liniştiţi, că o să le fie bine. Un comentator politic a asemănat-o personajului Doloris Umbridge din “Harry Potter”: ştie ea ce e mai bine pentru naţiune şi o să le bage tuturor în cap, până vor înţelege.