Arab Revolts and American Bases

Published in Romania Libera
(Romania) on 7 April 2011
by Alex Tocilescu (link to originallink to original)
Translated from by Diane Person. Edited by Hoishan Chan  .
The positioning of the U.S. Navy’s 5th Fleet headquarters in Bahrain’s capital, Manama, restricts the United States’ opportunities to put pressure on monarch Hamad bin Isa Al Khalifa to democratize the Persian Gulf kingdom.

30 warships, 30,000 sailors and base personnel numbering another several thousand: This is the makeup of the U.S. Navy’s 5th Fleet, whose operational base is in the Juffair district of Bahrain’s capital. There has been an American presence in the Persian Gulf since the 1940s, when the United States began using the base in Bahrain — at the time, a British protectorate. The 5th Fleet’s operations are many and varied: patrolling the Persian Gulf, the Arab Sea, the Red Sea and the western Indian Ocean, conducting anti-piracy operations, protecting oil transport routes in the Gulf, and last but not least, forming a barrier to Iranian influence in the region.

The 5th Fleet is part of NAVCENT — United States Naval Forces Central Command — whose headquarters is also in Bahrain. For the right to maintain the military base in Bahrain, the U.S. pays Bahrain $6.7 million annually, plus military equipment (worth $18 million in 2010), as well as security guarantees. After more than 60 years, the American presence in the Gulf state has become normalized for the locals.

Anti-Government Protests, Drenched in Blood

On Feb. 14, the revolts that resounded across Egypt and Tunisia arrived in Bahrain. Thousands of people assembled in Pearl Square — the center of Manama — to protest against the authoritarian regime of King Al Khalifa. For two days security forces allowed the demonstrations to continue, maintaining a passive attitude. But on the third day they intervened ruthlessly, shooting at demonstrators; five people died, and hundreds were injured. Several days later, the king apologized for the excessive use of force and promised to pave the way for democratic reforms, but the demonstrations continued, with the protesters demanding his abdication. The situation seemed to deteriorate, so that on March 15, troops from Saudi Arabia and the United Arab Emirates, at the request of the king, entered Bahrain with over 1,000 soldiers, 500 police officers and 100 armored vehicles, putting an end to the street protests. Al Khalifa declared a state of emergency for three months and imposed martial law.

The Americans’ Embarrassed Silence

During this entire time, American officials preferred to keep an embarrassed silence about the events in Bahrain — silence occasionally interrupted by the State Department’s usual appeals for calm. Some rumors say that the United States would have green-lighted the Saudi military intervention. Although the Americans deny this — an official stated that the U.S. was informed of, but not consulted about, the decision to intervene — few believe that such a maneuver could have taken place without Washington’s involvement.

The silence of the American administration shows that the United States continues to prefer, at least in Bahrain, a stable leadership even if undemocratic, to the possibility of major change with uncertain results. It also must be taken into account that the power is in the hands of the Sunni minority, and the Shiite population (about 60 to 70 percent of Bahrain's total population) is underrepresented in the political arena. This explains the American fear that in the case of a successful Shiite revolt, a leadership chosen democratically in Bahrain could, under the influence of the Shiite regime in Iran, adopt an anti-American course and even shut down the important American naval base. In this case, political realism seems to have prevailed, in Washington, over idealism.



Poziţionarea cartierului general al Flotei a Cincea a marinei americane în capitala Bahrainului, Manama, restrânge posibilităţile Statelor Unite de a face presiuni asupra monarhului Hamad Bin Isa Al Khalifa pentru democratizarea regatului din Golful Persic.

30 de nave de război, 30.000 de marinari, personalul bazei - care numără alte câteva mii de oameni - aceasta este compoziţia Flotei a Cincea a marinei americane, a cărei bază operaţională se află în cartierul Juffair al capitalei Bahrainului. Prezenţa americană în Golful Persic există încă din anii '40, când Statele Unite au început să folosească baza din Bahrain, la acea vreme un protectorat britanic. Operaţiunile Flotei a Cincea sunt multe şi variate: patrularea Golfului Persic, a Mării Arabe, a Mării Roşii, a vestului Oceanului Indian, conducerea de operaţiuni anti-piraterie, protejarea rutelor transporturilor de petrol din Golf şi, nu în ultimul rând formarea unei piedici în calea influenţei iraniene în regiune.

Flota a Cincea face parte din NAVCENT, Comandamentul Central al Forţelor Navale ale Statelor Unite - al cărui cartier general se află de asemenea în Bahrain. Pentru dreptul de a menţine baza militară din Bahrain, SUA plăteşte anual 6,7 milioane de dolari, la care se adaugă echipament militar (în valoare de 18 milioane de dolari în 2010), precum şi garanţii de securitate. După mai mult de 60 de ani, prezenţa americanilor în statul din Golf a devenit obişnuită pentru localnici.

Protestele antiguvernamentale, înecate în sânge

Pe 14 februarie, revoltele care răbufniseră în Egipt şi Tunisia au ajuns şi în Bahrain. Mii de oameni s-au adunat în Piaţa Perlei - punctul central al Manamei - protestând împotriva regimului autoritar al regelui Al Khalifa. După ce timp de două zile forţele de ordine au permis demonstraţiile, păstrând o atitudine pasivă, în cea de-a treia zi acestea au intervenit fără milă, trăgând în demonstranţi; cinci persoane au murit, iar sute au fost rănite. Câteva zile mai târziu, regele şi-a cerut scuze pentru uzul exagerat de forţă şi a promis că va deschide calea spre democraţie, însă demonstraţiile au continuat, protestatarii cerând abdicarea lui. Situaţia părea să se înrăutăţească, astfel încât, pe 15 martie, trupe ale Arabiei Saudite şi ale Emiratelor Arabe Unite au intrat în Bahrain, la cererea regelui, cu peste 1000 de soldaţi, 500 de poliţişti şi 100 de blindate, punând capăt protestelor de stradă. Al Khalifa a declarat starea de urgenţă pentru trei luni şi a impus legea marţială.

Tăcerea jenată a americanilor

În tot acest timp, oficialii americani au preferat să păstreze o tăcere jenată asupra evenimentelor din Bahrain - tăcere întreruptă din când în când de obişnuitele apeluri la calm ale Ministerului de Externe. Unele zvonuri spun că Statele Unite ar fi dat undă verde intervenţiei armate a Arabiei Saudite; deşi americanii infirmă, un oficial declarând că SUA au fost informate - dar nu şi consultate - de decizia de a interveni, puţini cred că o asemenea manevră ar fi putut avea loc fără implicarea Washingtonului.

Tăcerea administraţiei americane arată că Statele Unite continuă să prefere, cel puţin în Bahrain, o conducere stabilă, chiar dacă nu democratică, unor posibile schimbări majore, cu rezultat incert. Trebuie luat în considerare şi faptul că puterea se află în mâinile unei minorităţi sunnite, iar populaţia şiită (circa 60-70% din locuitorii Bahrainului) este slab reprezentată pe plan politic; această situaţie explică teama americanilor că, în cazul unei eventuale reuşite a revoltei şiite, o conducere aleasă democratic în Bahrain ar fi putut, sub influenţa regimului şiit din Iran, să adopte un curs anti-american şi chiar să închidă atât de importanta bază navală americană. În acest caz, realismul politic pare să fi triumfat, la Washington, asupra idealismului.
This post appeared on the front page as a direct link to the original article with the above link .

Hot this week

Afghanistan: The Trump Problem

Russia: Political Analyst Reveals the Real Reason behind US Tariffs*

Taiwan: Making America Great Again and Taiwan’s Crucial Choice

Topics

Afghanistan: The Trump Problem

Taiwan: Making America Great Again and Taiwan’s Crucial Choice

Russia: Political Analyst Reveals the Real Reason behind US Tariffs*

Poland: Meloni in the White House. Has Trump Forgotten Poland?*

Germany: US Companies in Tariff Crisis: Planning Impossible, Price Increases Necessary

Japan: US Administration Losing Credibility 3 Months into Policy of Threats

Mauritius: Could Trump Be Leading the World into Recession?

Related Articles

Romania: Trump Hopes That All American Troops in Afghanistan and Iraq Will Be Repatriated by May

Romania: America’s Allies Might Miss Donald Trump

Romania: Sow the Wind and Reap the Whirlwind

Romania: Dispute between Trump and Macron Renders Trans-Atlantic Relationship Uncertain

Romania: A New Step to Hell: Donald Trump Unilaterally Denounces Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty