Since 9/11, Romania has become one of America’s most important allies. As analysts cynically and yet pragmatically conclude, we owe our NATO membership to this tragic event.
U.S. interest in efficiently fighting and eradicating terrorist cells in the Middle East has meant consolidating Washington’s influence in southeast Europe. By accepting Romania and Bulgaria as member countries of NATO, the U.S., along with Turkey, has created a very influential geostrategic pivot in the area, set toward the Middle East. Unfortunately for Washington, this pivot has been shaky lately.
The latest developments in the area consolidate Romania’s position as America’s strategic ally. In order to understand this favorable context, of which our country should take advantage, we should first look at the latest developments in international politics, especially in southeast Europe and the Middle East.
In Bulgaria, the American company Chevron was forced to abandon its plans for shale gas exploitation. It was a major win for Russia, which has been a declared opponent of shale gas. Moscow wants to postpone the exploitation of this unconventional gas for at least five years to avoid a drastic cut in gas prices worldwide, which ultimately could be a fatal blow to a Russian economy that is mainly based on harnessing natural resources. At the moment, the low demand for gas is caused by the economic crisis, but the Russians are hopeful that in five years time Asian countries like China and the Asian Tigers will start to consume more than they do now and the price of gas will stay high.
The relationships between the U.S., Turkey and Saudi Arabia have been deteriorating lately. It is an unpleasant situation for Washington because during the last two decades the two countries have represented two major bulwarks in the fight against anti-American, fundamentalist Islamic regimes in the Middle East.
There are various reasons why the relationships have gone cold. Wanting to raise the regional influence of the country — also caused by Ankara’s frustration at being left out of Europe because of political, cultural and religious reasons — the government, led by Recep Tayyip Erdogan, started waving the Islamic flag after a long time, during which the secularism inherited from Kemal Ataturk was dominant. It is true that Erdogan was confronted with the people’s refusal to convert to Islam. Protests in Istanbul may have put his plans on hold, but they were never abandoned. Through Islam, Turkey is trying to find common ground with other countries in the region, especially with Iran, in order to create influential alliances. The relationship with the U.S. became so tense that the regime in Ankara was accused of having surrendered several Mossad agents to Iran. This was in obvious defiance against Washington and Israel, its main ally in the Middle East.
Saudi Arabia is also becoming more hostile toward the U.S. Moreover, the Obama administration’s hesitation with regard to military intervention in Syria — an intervention that the Saudis actually wanted, in order to get rid of a serious competitor in the Middle East and therefore increase their geopolitical and economic influence — increased the tension even more in the bilateral relationships. Recently, Saudi Arabia refused to take the seat that it was offered in the United Nations Security Council, representing a position that had been negotiated for more than a year.
Another way to diminish the American influence in the Middle East is the surprising receptiveness of Iran. Unlike his predecessor Ahmadinejad, Iran’s new President Hassan Rouhani has already announced his country’s openness to foreign investments. The embargo imposed by the U.S. regarding the export of hydrocarbon resources weakened Iran’s economy. Being open to foreign investments does not necessarily mean the acceptance of American capital. China, who is an increasing threat to American supremacy worldwide, can’t wait to take advantage of the investment opportunities Iran will have to offer in the future.
Political changes favorable to the U.S. also occurred in Egypt, where the Muslim Brotherhood was pushed away and power was taken by the military, giving Washington an advantage. In this context, the Cairo-Tel Aviv axis is becoming extremely important for American interests.
The relationship between the U.S. and the European Union is also affected by the espionage scandal triggered by Edward Snowden, a KGB-scented operation that is intensifying and that culminated in recent days with the information that Angela Merkel’s telephone conversations were monitored by the National Security Agency. This scandal created bad blood between North Atlantic allies.
In the EU’s counterattack after the scandal of espionage between allies, there was the roughening of conditions to exploit shale gas, which directly affects the United States’ economic interests. The new constraints include organizing referendums in the communities where the shale gas is to be exploited, hence risking projects being stopped before they even begin, especially since the ecologist propaganda supported with money from the East is very efficient. Even if the U.S.-EU relationship is not affected much, the espionage scandal will continue to fuel anti-American feelings among Europeans. These feelings have already been speculated on by the extremist political parties in the EU, especially those in France and the Netherlands, both of whom are trying to strengthen collaboration with their ideological partners in Europe.
Given that the relationship between Washington and its allies is deteriorating, and given the way the Obama administration is handling international relationships, Romania is becoming more and more important to the U.S. We are not just talking about purely commercial interests, the exploitation of our country or U.S. interest in buying our resources for pennies, but also about obvious geostrategic interests. Those threatening the Americans’ economic interests are actually trying to weaken their geopolitical influence.
The growing interest of the U.S. in Romania will make Washington determined to keep a close eye on next year’s presidential battle. This is the reason why Prime Minister Victor Ponta was welcomed in Washington. Now more than ever, the Americans need the relationship with Romania to be predictable. In other words, they need to know they can rely on Bucharest, even after current President Traian Băsescu ends his mandate. The Romanian politician who understands all this will have an ever-better chance of winning the highest position in the country.
De la tragicele atacuri teroriste din 11 septembrie 2001, România a devenit un aliat foarte important al Statelor Unite ale Americii. Analiștii de politică externă au ajuns la concluzia, cu cinism, dar și cu mult pragmatism, că datorăm acestei tragedii intrarea în NATO.
Interesul americanilor de a lupta eficient și a eradica celulele teroriste din Orientul Mijlociu a presupus consolidarea influenței Washingtonului în Europa de sud- est. Prin acceptarea în NATO a României și Bulgariei, SUA au creat, împreună cu Turcia, un pivot geostrategic foarte influent în regiune, orientat către Orientul Mijlociu. Din păcate pentru Washington, acest pivot se clatină în ultima perioadă.
Ultimele evoluții din zonă consolidează rolul României de aliat strategic al SUA. Pentru a înțelege contextul favorabil, pe care țara noastră ar trebui să-l fructifice, este necesară o radiografie a ultimelor evoluții în politica internațională, în special în sud-estul Europei și Orientul Mijlociu.
n Bulgaria, firma americană Chevron a fost nevoită să renunțe la planurile de exploatare a gazelor de șist. A fost o victorie importantă a Rusiei, dușmanul declarat al gazelor de șist. Moscova vrea să amâne cu cel puțin 5 ani exploatarea acestor neconvenționale, pentru a evita scăderea drastică a prețului gazelor la nivel mondial, fapt ce ar putea fi fatal economiei rușești, orientată în special pe valorificarea resurselor naturale. În momentul de față, cererea de gaze este scăzută din cauza crizei economice, dar rușii speră că, în maxim cinci ani, țările din Asia, China, dar și Tigrii Asiatici, vor începe să consume mai mult ca în prezent, iar prețul gazelor va rămâne ridicat.
Și relațiile SUA cu Turcia și Arabia Saudită s-au deteriorat în ultima perioadă. O situație neplăcută pentru Washington, deoarece cele două țări au fost, în ultimele decenii, două bastioane importante în lupta cu regimurile fundamentalist- islamice antiamericane din Orientul Mijlociu.
Motivele răcirii sunt diferite. Din dorința de a crește influența regională a țării sale (cauzată și de frustrarea Ankarei că este ținută la ușa Europei din cosiderente politice, culturale și religioase), guvernul condus de Recep Tayyip Erdogan a început să fluture steagul islamismului, după o lungă perioadă în care statul laic lăsat moștenire de Kemal Ataturk a fost dominant.
E drept, Erdogan s-a confruntat cu refuzul străzii de a accepta islamizarea țării. Protestele de la Istanbul i-au amânat planurile, fără însă ca premierul turc să fi renunțat la ele. Prin Islam, Turcia încearcă să găsească o punte de comunicare cu celelalte țări musulmane din regiune, în special cu Iranul, pentru a-și crea alianțe influente. Relațiile cu SUA s-au tensionat atât de mult încât regimul de la Ankara a fost acuzat că a predat Iranului mai mulți agenți Mossad. Gestul este, în mod cert, o sfidare a Washingtonului și a Israelului, aliatul său principal în Orientul Mijlociu.
Arabia Saudită devine și ea din ce în ce mai ostilă SUA. Ezitările Administrației Obama de a interveni militar în Siria (intervenție pe care saudiții și-o doreau, pentru a scăpa de un competitor serios în Orientul Mijlociu și a-și mări astfel influența geopolitică și economică), au tensionat foarte mult relațiile bilaterale. Recent, Arabia Saudită a refuzat să ocupe locul care i-a fost oferit în Consiliul de Securitate al ONU, o poziție negociată mai bine de un an de zile.
O evoluție care ar putea diminua și ea influența americană în Orientul Mijlociu este surprinzătoarea deschidere a regimului de la Teheran. Spre deosebire de predecesorul său Ahmadinejad, noul președinte al Iranului, Hassan Rohani, a anunțat deja deschiderea țării sale către investițiile străine. Embargoul impus de SUA în ceea ce privește exportul de hidrocarburi a slăbit economic Iranul. Deschiderea către investiții străine nu înseamnă neapărat intrarea de capital american. China, țara care amenință tot mai mult hegemonia americană în plan mondial, abia așteaptă să fructifice oportunitățile de investiții pe care Iranul le va oferi în viitor.
Schimbări politice favorabile SUA s-au petrecut în Egipt, unde Frații Musulmani au fost alungați de la putere, care a fost preluată de militari favorabili Washingtonului. Axa Cairo- Tel Aviv devine, în acest context, extrem de importantă pentru interesele americane.
Relația Statelor Unite cu Uniunea Europeană este și ea afectată de scandalul de spionaj declanșat de defectarea lui Edward Snowden, o operațiune cu parfum kaghebist, care crește în intensitate și care a culminat zilele acestea cu informația că telefonul Angelei Merkel a fost ascultat de Agenția Americană de Securitate, NSA. Acest scandal a semănat discordie între aliații nord-atlantici.
Contra-atacul UE după scandalul spionajului între aliați a fost înăsprirea condițiilor de exploatare a gazelor de șist, măsură ce lovește direct în interesele economice ale SUA. Printre condiționările nou introduse s-a numărat și aceea a organizării de referendumuri, în comunitățile unde ar urma să se exploateze gazele de șist, fapt care riscă să omoare din fașă proiectele, având în vedere că propaganda ecologistă, alimentată și cu bani de la Răsărit, este foarte eficientă. Chiar dacă relația politică SUA-UE va avea mai puțin de suferit, scandalul de spionaj va alimenta sentimentele anti-americane în rândul europenilor. Aceste sentimente sunt deja speculate din plin de partidele extremiste din UE, în special de cele din Franța și Olanda, care fac eforturi deja de a întări colaborarea cu partenerii lor ideologici din Europa.
În condițiile în care relațiile Washingtonului cu unii dintre aliații săi se deteriorează, și din cauza prestației Administrației Obama în relațiile internaționale, România devine o țară din ce în ce mai importantă pentru Statele Unite. Pentru că nu vorbim numai de interese comerciale pure, de exploatarea resurselor țării noastre, de interesul SUA de ”a ne cumpăra pe nimic resursele”, ci și de interese geostrategice evidente. Cei care lovesc în interesele economice ale americanilor încearcă, de fapt, să șubrezească influența lor geopolitică.
Interesul tot mai mare al SUA față de țara noastră va face ca Washingtonul să urmărească foarte atent lupta prezidențială de anul viitor. Acesta este și motivul pentru care Victor Ponta a fost primit la Washington. Americanii au nevoie, mai mult ca niciodată, de predictibilitate în relația cu România. Altfel spus, au nevoie să știe că se pot baza pe București, după ce Traian Băsescu își va fi terminat mandatul de președinte. Politicianul român care va înțelege acest lucru va avea o șansă în plus de a câștiga cea mai înaltă funcție în stat.
This post appeared on the front page as a direct link to the original article with the above link
.
Time will tell whether the strategic ambitions of the French-German alliance, including those regarding the European army, will jeopardize the EU's cohesiveness, and especially how much longer they can work together within NATO.